Am plans mai mult...

Am plans mai mult... ...3 zile nu au fost de-ajuns... A murit pasiunea, au murit ideile mele despre viata; urlu in interior, imi sparg timpanele singur si apoi sangerez in tacere. Tacerea imi ramane ultimul martor, iar peretii, calai innegriti de timp si ingalbeniti de ciuda, se apropie peste mine fericiti ca momentul a sosit; parca anticipand, si parca nerabdatori.... Am avut oare aliati vreodata? Singur am umblat in cautarea lor si singur am dat gres in a-i gasi. Am fost trist.... Acum tristetea dispare si ea prin fire de ceata..... Am inceput sa o resping, am inceput sa o ignor, am infundat-o, e tot in mine.... Durerea inabusita s-a stins ..... Cu toate acestea nu am uitat-o...... Ma urmareste....... Ma atentioneaza ca nu am scapat.... Ma bate pe umar..... O nu, nu prietenesc; ci mai degraba cinic, sec, amar, triunghiular...... Ma prinde in jocul ei, ma taraste spre locasurile ei, acum trecem prin labirinturi..................... Suntem opriti de propria noastra vanitate! Papin