Poezie

Un om la casa lui

Proză umoristică ritmată

2 min lectură·15 februarie 2009

Mediu

Sunt însurat c-o femeie acidă,

Cu pieptul păros și o față rigidă.

Ea spune despre mine, că-s prost,

Eu, ofensat îi răspund, că am fost!

- Când? Mă întreabă voalat...

- Când te-am luat.

Ea, e prima la baie,

Săpunul când o vede, se-nmoaie!

Aștept, bat la ușă și zic:

- Hai... că mă pic!

Atunci dă drumu\' la apă,

Și cântă cu glas ca de iapă:

- O sole mio, o sole miooo!

- Hai, mio! Că nu mai pot să mă ți-o!!

Ea, râde.

(Îmi imaginez gingiile hâde!)

Ies afară și... ud un copac,

Din casă-i aud vocea strâmbă de drac:

- Să duci gunoiul și să bați covorul!

Ah! Trag fermoarul și-mi prind \"labradorul.\"

Da, sunt însurat c-o femeie robot,

Nu știu la capăt cu ea, cum s-o scot!

- Pardon! Dacă eu, am defecte?

Merg noaptea în somn pe perete,

Și-mi cade proteza dentară pe jos,

Când țipă la mine că sunt... băbăcios!

Încolo... sunt pur ca o sticlă de-un kil,

M-arunc în iubire, când dau de fitil!

Da\' l caut de-o vreme, prea mult, de nebun,

Că zice urâta:

- De nic nu ești bun!

Bun, sau nebun, eu sunt însurat,

C-o femeie ce-n acte-i trecută... bărbat.

001.785

Stefan Baiatu. “Un om la casa lui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-baiatu/poezie/1823415/un-om-la-casa-lui

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.