Poezie

Sentimente

1 min lectură·27 martie 2007

Mediu

A izvorât dintr-o petală,

O petală de floare cum rar vezi,

Suavă, senzuală și sensibilă,

Ca o fată.

Vântul a luat-o (petala) si

A lăsat-o pe malul unui râu,

Mândru, puternic și schimbător,

Ca un băiat.

Râul a purtat-o și

S-a devărsat într-un lac,

Aparent calm, foarte adânc și tulburător,

Ca o mulțime.

În lac a stat ce a stat,

Până l-a rugat s-o ducă

La mal; se saturase să tot stea

În mulțime.

Am luat-o din valurile moi și

Am pus-o să se usuce frumos în cartea

Pe care o citesc în dumbravă eu,

Un băiat.

Acolo însa a auzit chemarea naturii

Și mi-a zis s-o las în vânt

Să simtă iar că zboară,

Ca o petală.

Supărat, trist, i-am dat drumul,

Și o privesc cum dispare în zare,

Și-mi dau seama că e doar o stea

Ce se stinge…

P.S. Dar inima mea răzvrătită o vrea înapoi.

Întind mâna s-o prind și…nu știu…

Finalul l-alegeți voi…

001.681

Stanescu Ionut Cristian. “Sentimente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-ionut-cristian/poezie/238980/sentimente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.