Poezie
Calatorie
1 min lectură·
Mediu
Și iarba crește verde din pământ
Și nu are Cuvânt...
Când mă gandesc la tine
Mă oblig la atâtea cuvinte
Care nu seamănă cu iarba.
Lumea râde dincolo de acest înveliș
Al meu, de metrou singuratic
Cu tunelurile sale în expansiune
Pline de oameni străini si grăbiți
Apăruți din diverse accidente.
012701
0
in cazul de fata poezia mai trebuie slefuita.
bunaoara prima strofa repeta cuvantul iarba, nu ca repetitia ar fi o greseala, dar in cazul de fata confera un anti/ritm in contrast cu rima primelor versuri. sa nu te superi, ci sa mergi inainte mai bine cu urmatoarele versuri.
urmatoarea strofa e frumoasa.
uf.
e tarziu si eu sunt rau la ora asta. imi cer scuze si spere sa ne mai auzim.
commul asta e si un semn, iar eu alunec dubios spre off topic.