Dincolo de mare

Ma simt coplesita de neputinta.Am devenit un martir al acestei stari depravante.Nu pot face nimic pentru a evada din aceasta languroasa sfera a decaderii.Ma simt pustiita, ma simt ravasita si hilar nu iau nici o masura.Incerc sa strabat un drum pietrificat si plin de gropi; gropi pe care nu le pot ocoli caci mi-a orbit sufletul.Traiesc o dualitate a sentimentelor in sensul ca pe de o parte in sfera laica am tot insa in teluric sunt pustiita.Dincolo de aceasta stare degradanta degaj un zambet cald dar ironic.E atat de simplu sa fii ipocrit fara ca ceilalti sa poata banui ceva.Ma satisface sa vad inferioritatea celorlalti si sa particip pasiv la aceasta.Dar ce pot face pentru a ma schimba? Nimic, si nici nu incerc! Voi lasa tacerea de a trece dincolo de cuvinte.....