Poezie
cerurile
1 min lectură·
Mediu
Spre inaltimi m-am aruncat in zbor nebun,
Ca sunt si-am fost mereu nebun,
Ce satisfactie sublima m-a cuprins
Cazand in gol de neatins.
Dar nu voi inceta sa zbor in gol
Caci il privesc e ametitor si ma-nfior,
De-a lungul inaltimilor albastre
Sa zbor mereu pana am sa mor.
Da, e viata mea de pasare maiastra,
Pe muntii a caror varfuri sunt craiasa,
Da e visul meu de la inceput
Sa zbor sa cad in gol necunoscut.
Dar vai de cel ce va imi sta in cale,
De cel ce nu a invatat sa zboare,
Tu ce ai tins spre absolut.
Nebun ce-ai fost tu ai cazut.
001946
0