Singuratea

Cind timpul strabate prin geamul uitarii Speranta stopata de gustul durerii Inchis inauntru cu mina la gura Pustiul tau creste la orice minciuna Si-ti tremura glasul si-n ochi e intuneric Prin vine iti curge veninul schimbarii Si fruntea ti-i alba deatita ninsoare Ce cade alene din fundul crezarii Ridici iar privirea spre centrul numeric D eunde incepe sfirsitul sistemic Incerci sa gasesti un raspuns al problemei Ce-ti chinuie Eu-ul - necazul misteric Tu stai neclintit cu capul spre stele Si crezi ca si ele se pling de durere Se pling de necazul cel poarta in ele Rotindul in noapte din vreme in vreme