Poezie
trepanatie artificiala
1 min lectură·
Mediu
imi petrec pasii prin ruinele astea de bucuresti parasit
la fiecare colt de strada zace o felie de paine cu gandaci
prin fiecare intersectie trec tramvaie fara numar
in fiecare gand imi doresc sa nu mai fiu eu
unele lucruri nu mi le pot explica si nu le pot intelege
pe lista mea de \"to change\" primul sunt intotdeauna eu
as vrea sa vorbesc cu cineva, cu ALTcineva despre mine
dar toate drumurile se inchid inainte sa fac primul pas
incerc din nou sa aplic un garou steril pe o rana de suflet
dar nu s-au inventat inca antibiotice pentru spirite infectate
mi-as dori sa pastrez fiecare imagine din drumul meu, intr-o conserva
insa m-as obliga sa inventez un termen de garantie si n-am.
fac \"click\" din pleoape si incerc sa mut in albumul personal
toate aberatiile din campul meu vizual, imagini nestatornice
mi-e sila de ganduri, mi-e sila de dorinte, mi-e sila de nimic
primele cuvinte vor fi ultimele mereu... dar voi incerca sa revin.
001321
0