Poezie
Poveste din Hesiod care nu s-a pastrat
2 min lectură·
Mediu
Un om vorbea cu o parte din sine.
Unde esti ?, ii spunea, unde esti ?....
De ce atunci cand ma-ntorc catre tine
Te risipesti ca un fum ? Unde esti ?
Un om isi certa o parte din sine
Anima, ii spunea, unde pleci ?....
Dar lumina prabusea castelele sale
Nu dansau decat frunze pe dalele reci
In departari sclipea o gradina.
Rozele ei luau foc in amurg.
Pallas Atena trecea mandra paraul
In armura, calare pe calul sau murg.
Bufnita clipea cu ochi lenesi. Rubinul
Stralucea vioriu, bob pe clont.
Anima, unde-i cupa cu vinul ?
Plumbul cupei topit era glont.
Drumul omului catre zei era lung.
Anima il chema, ratacise cararea.
Seara cadea, de matase si plumb.
Se oprise in insula verde-a poienii.
Drumul respira tot mai greu.
O carare la dreapta si una la stanga,
Si in sus bolovani dintr-un alb minereu.
Un om isi pierduse o parte din sine,
Pe cand Pallas Atena trecea un parau.
Jumatate de om respira pe coline
Dar inca urca, poticnit si zvacnind.
Anima, ii striga, anima mea !
Dar puterile ii slabeau tot mai mult.
In gradina se-aprinsesera globuri de nea
Bufnitei ii fu mila de dansul.
Se intoarse din zbor si lovi.
Prefacandu-l pe loc intr-o broasca
Si atunci cerul tacu si privi.
Anima, se mai auzea doar ecoul
Repetat la o mie de pasi
In tacerea finala, rotunda ca oul.
023.055
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 233
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Munteanu. “Poveste din Hesiod care nu s-a pastrat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-munteanu/poezie/31298/poveste-din-hesiod-care-nu-s-a-pastratComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SM
Drumul catre zei este lung, longissima via...
Multumesc pentru parerea ta, Pia; ar mai fi cate ceva de slefuit, sunt de acord.
Uneori nu suntem decat minereuri in ganga, si pamantul se mai strecoara in vers; filosofie ? nu stiu; e doar o poveste despre o intalnire dintre oameni si zei, asa cum am simtit-o eu.
Cupa, e cupa cu vinul dragostei; cat despre anima, e mult de spus, si e tarziu.
In urcusul spre stele, ne urlam singuratatea si ne blestemam conditia de broasca, pentru ca dupa ce ne stergem lacrimile sa zarim umbra Atenei, trecand spre alte locuri....
Multumesc pentru parerea ta, Pia; ar mai fi cate ceva de slefuit, sunt de acord.
Uneori nu suntem decat minereuri in ganga, si pamantul se mai strecoara in vers; filosofie ? nu stiu; e doar o poveste despre o intalnire dintre oameni si zei, asa cum am simtit-o eu.
Cupa, e cupa cu vinul dragostei; cat despre anima, e mult de spus, si e tarziu.
In urcusul spre stele, ne urlam singuratatea si ne blestemam conditia de broasca, pentru ca dupa ce ne stergem lacrimile sa zarim umbra Atenei, trecand spre alte locuri....
0
\"...unde-i cupa cu vinul ?
Plumbul cupei topit era glont.\"
sau
\"O carare la dreapta si una la stanga,
Si in sus bolovani dintr-un alb minereu.\"
Cu mici retusuri, devine o poezie minunata (convinsa de \"calitatea\" autorului, sunt sigura ca nu te deranjeaza umila mea recomandare).