Singurătate
Cu picuri de liniști noaptea se umple. Prisosul din lună se scurge pe tâmple Și ochiul visează sub albele gene, Stau singur de pază în lanul de stele. Văd reci nestemate în hău cum
SMSorin MEra odată toamnă
Un ceriu pal, ce moțăia, Stătea așa să-nnoapte, Doar vântul, singur, rămânea Prin vechi poteci să șchioape. Din umedele înălțimi Stejari cu groase cefe, Își îngropau la rădăcini Potopul lor
SMSorin MSărutul
Ieri mi-am făcut curaj, curaj să te sărut. S-a-ntunecat devreme, la fel cum am și vrut. Era-nceputul verii, dar nori s-au adunat, Eram doar eu cu tine și-atunci, Atunci a fulgerat! Tu ai fugit
SMSorin MÎnserare
Tu înserare, Ce abis ți-e gură Când raze de soare Înghiți flămândă? La mine-n grădină Te-așezi sub petale, Nectaru-i rugină, O,tu înserare! Tu înserare, Tu parcă mi-aduci Lunga uitare
SMSorin MIarna
Sufletu-mi s-a prins de geamul rece, Anume-a-l încălzi: Câți fulgi de nea se topesc de dorul tău În fiecare zi! Iarna umblă desculță prin zăpadă Căutându-ți pasul, Felinare vechi se sting și
SMSorin MPoezie
Ascunsă sub negrele valuri Ți-arăți doar spuma pe maluri, Zadarnic pescarul te-mbie, Asta ești tu,poezie! Vulcanul ce roade un munte Dar minte prin fumuri mărunte, Pe culmi îți sădești
SMSorin MAcalmie
În sat coboară luna Din vârful unui deal, S-a liniștit furtuna Și stelele apar. Din streașina cea veche Încă se scurg șuvoaie Și-mi sună în ureche Tot tunete și ploaie. S-au adunat
SMSorin MAmor
În jungla din Zanzibar, Între-o zebră și-un țânțar, S-a înfiripat Amor Cu nemăsuratu-i dor. Toată ziua zebra sta Și țânțarul o ciupea, Iară dungile vărgate I se înroșiră
SMSorin MDor
Ard spicele de grâu pe câmp Trosnind,de soare pline, Mi-e dorul greu,ca un buștean Pe Dunare când vine. Lăsarea serii,ca un spin, În carnea mea apasă, Se umple cerul de venin Și-n ochii mei
SMSorin MValea Dâncă
Valea Dâncă,Valea Dâncă Liniștită ca o stâncă, Iarna,prin grașii nămeți, Îți zidesc mereu pereți. Valea Dâncă,Valea Dâncă Unde vulpile mănâncă, Eu cobor cu sania Și îți tulbur
SMSorin MCaptivi in vis
Noaptea cea oarbă calcă pe drum, În zări se ridică moalele scrum Ce raze de soare fost-a cândva; Ziua se culcă iar,sub aripi de stea. În urmă-i se-așterne voalul tăcerii! Când umbrele mușcă
SMSorin M