Poezii

Încă un metapoet salută Detașat instaurarea Blestemului. Morții Cutia craniană îi mustește De albastru electric Prins pentru o vreme într-un univers cauzal Nu se mai satură Numărând.

STSorana Tarmu

0

0

(Didascalie: Pași în surdină se aliniază urmând Spectre diurne care Spulberă mii de scarabei Peste incertitudinea amiezii) Din aurore am căutat Licărul Imuabilei Axe - - ochii mi-s pândiți de

STSorana Tarmu

0

0

Călătorie dintr-o eternitate în alta Cu opriri suspendate În ședințe de claptromancie Adimensională

STSorana Tarmu

0

0

Seara asta ne-o va dărui Lili cea neagră Noi stăm înșirați de-a lungul camerei Și ea pășește peste pântecele noastre Mă trezesc între patru harfe culcate (de fiecare dată când închid ochii în

STSorana Tarmu

0

0

48 de criptocurtezane își învelesc trupurile sarmaloide în stambe niciodată îndeajuns de încăpătoare ploile vin spre a dospi aluaturile bine ascunse Soare- -le adu- -ce implacabilă

STSorana Tarmu

0

0

Felul în care îmi chivernisesc ura Mă redă adevărului Curând traiul în tetraedru Și fețele infinitezimale Necontenit hăituiesc Fantoma torentului Jocul acesta îmi aduce O roză tăiată în

STSorana Tarmu

0

0

Păstrez veșnic în casa eriniei Seria și numărul ființe tale O, casa eriniei e plină de iubire albă Și de primordiile cuvintelor Ambientul perfect pentru jocul pe care Îl încep în prezentul

STSorana Tarmu

0

0

Culorile nu se mai așează în matcă Subînțelesurile se expun cabotin Și omul de carne caută o eternitate În interior Pașii îți sunt inegali Ești precum toți egregorii Iar eu caut în

STSorana Tarmu

0

0

Văd chipul zeului în lume Oglindă spartă Înțelepciune se numește Să trăiești fiecare zi Ca pe ultima Mă întrebi De după cupola corneei Pe care eu glisez Împresurată De înțelesurile clipei.

STSorana Tarmu

0

0