Poezie

Frumoasă

1 min lectură·3 decembrie 2015

Mediu

Stă de șapte seri cu Aristotel în brațe,

mă absoarbe filosofia curbelor sale fizice;

e așa frumoasă, Doamne, omoară-mă acum,

vreau ca ea să fie ultimul lucru pe care-l văd !

Felină nebună, cu ochi imenși,

ochelari cu dioptrii micuțe, mă înnebunește

fata asta; mare minune să n-ajung la nebuni.

Aș vrea s-o port pe umeri, s-o trec pragul,

aș vrea să mă creadă, da, să mă creadă

atunci când îi spun că e frumoasă,

că e artistică, e fascinantă, e misterul meu !

înainte de Aristotel, îmi vorbea de Socrate,

oh, Socrate, iubita mea s-a îndrăgostit de tine;

dar nu-i nimic, nu mă supăr.

Curcubeu în ploaia mea de tragedii

este fata asta frumoasă,

care mai răsuflă, din când în când,

fericită că a mai descoperit ceva nou despre viață,

citindu-te, Aristotele, citindu-te pe tine.

Ea nu știe că o urmăresc, pasiv, de pe canapea,

citind la rândul meu, în coapsele ei,

în nădufurile ei,

catralioane de te iubescuri.

001.735

Sonia Kalman. “Frumoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14084192/frumoasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.