Poezie
Un el și o ea.
Miopie
2 min lectură·
Mediu
Nu e suflet mai suflet
Ca ce-l pe care-l poartă ea, în geantă.
Pășește atent, cu tălpile ei mici,
Pe iarba nouă din Cișmigiu,
Căutându-l pe el în flori,
Și strigându-l prin cârdul de rațe.
Ea are tei în păr, și bucle roșiatice ,
Iar lui i se scurg de sub ochi
Mătănii de fum și femei goale.
Printre porumbei sătui și mormoloci,
Se plimbă el și ea,
Iar trotuarele plâng sub pașii lor mărunți.
Adolescentă frivolă, cu stilouri și suflete-n geantă,
Băiat matur, cu fotografii și emoții în portofel.
Aceștia sunt.
Ea are ochi de diamant neșlefuit,
Degete mărunte,
Iar peste bluza simplă
Și-a așezat, cuminte, hanoracul lui.
El poartă pe buze săruturi străine,
Iar pe frunte îi stau problemele grămadă,
Gata-gata să cadă,
Să se prăvălească înspre bărbie.
Adolescenta trage peste amândoi
Cearceaful pomilor înmuguriți
Și plapuma lacului populat,
Iar el o trage tot mai aproape de corp,
Ca să formeze o singură ființă,
Cum a citit el de mitul androginului.
Stau turcește de mai bine de-o oră,
Și vorbesc, când despre cărțile preferate,
Când despre fotografiile lui noi.
Căci ea citea mult despre dragoste,
Și el fotografia îndrăgostiți,
Dar până când să se întâlnească
Adolescenta nebună cu băiatul matur
Nu credeau niciunul că există așa ceva.
În ziua aceea, șoimii au murit,
Și la fel și alte păsări prădătoare.
Din ziua aceea,
Fetița cu tei în păr
Nu mai citește despre dragoste,
Ci scrie despre băiatul cu fotografiile,
Iar lui nu îi mai curg de sub ochi
Fum și femei goale,
Ci poze la minut cu fata desculță.
001119
0