Poezie

Tăcere

1 min lectură·3 ianuarie 2014

Mediu

Pe ceea ce numeam cândva iubire,

S-a așternut tăcere mormântală.

Și n-am să cer despăgubire,

Nici vertical, când e orizontală.

Ne iubeam cum doar nebunii

Mai sunt în stare să o facă.

Lipeam bilete pe cupola lunii

Și ea nu mai putea să le desfacă.

Jazzul ne era adesea complice

Când dansam și n-aveam patefon.

Imi foloseam părul ca elice,

Și pe discuri zburam monoton.

Astăzi de tine mi-e dor cu jale,

De tine acela ce n-ai vrut să fii,

Și n-am să-ți mai apar în cale,

Chiar de mă urmăresc robii.

001.188

Sonia Kalman. “Tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14041416/tacere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.