Poezie

În despărțire

1 min lectură·22 decembrie 2013

Mediu

În despărțirea ce ți se cuvine

N-am putere să rostesc ceva,

Ai dărâmat totul, și din ruine

Nu mă mai pot acuma ridica.

Ai dat fila pentru amândoi

Și ai plecat pe căi străine,

Iar în ziua cea mai de apoi

N-ai să mai dansezi cu mine.

Noaptea acum îmi este zi,

Și părul astăzi se albește,

Tu mâine nu ai să mai vii,

Iar sângele îmi clocotește.

O veste nu vrei să mai dai,

Și depărtarea acum e mare,

Am făurit, credibil, un alai,

Să ne îmbine sau să ne separe.

Iubire ce o credeam eternă,

Amână gândul de plecare,

Pune-ți capu'ncet pe pernă,

Și adormi în patul ăsta mare.

Toate aleile spre casa ta

Se pierd în infinite parcuri,

Iar patul din camera mea

A rămas și fără arcuri.

001.171

Sonia Kalman. “ În despărțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14040670/in-despartire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.