Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Strigoii

1 min lectură·
Mediu
Eram doi strigoi și pofteam a carne,
Aveam două inimi în loc de două coarne,
Înconjurați de subalterna dragoste măreață,
Ne alergam adesea pe câmpuri, în verdeață.
Toți aveau legende, iar noi eram eroi,
Tu, cu-ale tale cioate, venele-mi înmoi,
Eram poate invizibili, poate doar săraci,
Legați, ireversibil, de al satului dur vraci.
Tu nu puteai vâna fără prezența mea,
Eu nu puteam face nimica fără-a ta,
Și în sfera noastră de lumina pură
Nu permiteam să fie vreo adâncitură.
Ne transferam iubirea dintr-un colț în altul,
Am înlocuit, subtil, iubirea cu păcatul,
Și oricât de greu ne-ar fi fost vreodată,
Ne-am lăsat iubirea să fie nepătată.
001113
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Sonia Kalman. “Strigoii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14029020/strigoii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.