Poezie

Strigoii

1 min lectură·4 mai 2013

Mediu

Eram doi strigoi și pofteam a carne,

Aveam două inimi în loc de două coarne,

Înconjurați de subalterna dragoste măreață,

Ne alergam adesea pe câmpuri, în verdeață.

Toți aveau legende, iar noi eram eroi,

Tu, cu-ale tale cioate, venele-mi înmoi,

Eram poate invizibili, poate doar săraci,

Legați, ireversibil, de al satului dur vraci.

Tu nu puteai vâna fără prezența mea,

Eu nu puteam face nimica fără-a ta,

Și în sfera noastră de lumina pură

Nu permiteam să fie vreo adâncitură.

Ne transferam iubirea dintr-un colț în altul,

Am înlocuit, subtil, iubirea cu păcatul,

Și oricât de greu ne-ar fi fost vreodată,

Ne-am lăsat iubirea să fie nepătată.

001.121

Sonia Kalman. “Strigoii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14029020/strigoii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.