Poezie

De pe patul de spital

1 min lectură·26 ianuarie 2013

Mediu

Când sunt pe patul de spital,

Aștept o mare șansă.

Să scap de diagnosticul precar,

Și de această cruntă transă.

Rudele m-au renegat acum,

Iar iubirea nu-i aici.

Și ca un phoenix mai nebun,

Renasc dintre perfuzii mici.

Mâinile nu le mai simt,

Și nici durerea nu există,

Când însăși doctorii mă mint

La început de dializă.

Iubitul astăzi m-a lăsat

Și moartea-mi-e la căpătâi.

De-asta oftez printr-un căscat,

Și visez la-mbratisarea-ntâi.

De respirat, am aparate,

Ce inima mi-au destrămat.

Când m-apropii-ncet de moarte,

Uit de rău sau de păcat.

Credeam, ca orice inocentă,

Că mai am vreo nouă vieți,

Și că la mama în placentă

M-am distrat între pereți.

Dar dau foc gândului cretin

Că am să rămân bolnavă.

După furtună, e senin,

Și las razele să cadă.

001.223

Sonia Kalman. “De pe patul de spital.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14022829/de-pe-patul-de-spital

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.