Poezie

Dragoste abstractă

1 min lectură·10 ianuarie 2013

Mediu

Adu-mi înapoi, te rog, sănătatea mintală

Pierdută într-un soare, clipind pe-orizontală.

Soarbe-mi rădăcina iubirii din priviri

În timp ce te chinui, abstract, să mai respiri.

Ia-mă în mână și destrămă-mă în fire

Ce leagă norocul de-un izvor de apă vie.

Prăbușește-te peste clipele minunate

Cu amintiri dulci, întru totul ornate.

Separă ziua de noapte, luna de soare,

Și vei observa că nicio iubire nu moare.

Scufundă certurile și scufundă păcatele,

Pentru a lasă să se ivească zâmbetele toate.

Răsucește-te ca un pumnal în rana trecutului,

Și unește, de vei putea, polii pământului,

Pentru a crea o conspirație divină

Care să convoace vraja să revină.

Încrede-te în sufletele pereche din apă,

Și unește focul cu lutul care crapă.

Speră la o viață mai bună trăită în doi,

Unde îngerii și demonii suntem numai noi.

Te rog, adu înapoi, de vei putea vreodată,

Iubirea cu urme de împăcare brodată.

Reînvie în mine sentimentul de amor

Pierdut odată cu impresia de zbor.

003.102

Sonia Kalman. “ Dragoste abstractă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14021732/dragoste-abstracta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.