Poezie

Plâng, și vinovata-s eu

1 min lectură·2 ianuarie 2013

Mediu

Uneori te fac să suferi,

Și, crede-mă, n-o fac intenționat,

Așa cum tufa de nuferi

Nu pică din dorință în păcat.

Nu vreau să plângi, iubitul meu,

Căci jumătăți-le-s găsite,

Și de-ar exista vreun zeu,

Ți-ar arăta destine proorocite.

Să știi că lacrimile mele

Nu sunt lăstar de apă vie,

Și când le vărs, zeci de stele

Se transformă într-o mie.

Tresar când spui că te mai doare

Din când în când persoana mea.

Amorul nostru clar nu moare,

Precum zațul din cafea.

Îmi cer iertare, jumătate,

Pentru tot ce am făcut,

Pentru ce fac și ce voi face,

Ce am putut și n-am putut.

Regret momentele destinse,

Când, firav, îți nabușam surâsul.

Inimile noastre-s puternic prinse

Într-o zi ce și-a pierdut apusul.

Plâng, și vinovată-s eu,

Căci nu-s dulce-ntotdeauna,

Și regret clipa de zeu

Cu plâns alb, dintotdeauna.

Te iubesc mărșăluiește,

Te iubesc ca-ntr-un amor

Te iubesc dumnezeiește,

Te iubesc și când mi-e dor.

001.180

Sonia Kalman. “Plâng, și vinovata-s eu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14021149/plang-si-vinovata-s-eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.