Poezie

Agonie în plină iarnă

1 min lectură·23 decembrie 2012

Mediu

Aud un colind cum răsuna prelung

Precum un strigăt de Mesia pe rug.

Flăcările din sobă ce ard necontenit

Fumegă zilele în care ne-am iubit.

Mă oglindesc în globurile din brad,

Și râd, și plâng, și mă ridic, și cad.

Îmi reamintesc cu drag de tine

Când coborai somnul peste mine.

Erai un zeu păgân, și eu eram copila

Care arunca mereu peste iubire vina.

Am fost doi păcătoși în plină agonie

Ce au transformat vara într-o iarnă vie.

Ne jucam cu luna, ne alergam în stele,

Iar acum rămâi doar cu săruturile mele,

Căci atunci când iarna s-ancheiat

Am preferat să fug departe de păcat.

001.118

Sonia Kalman. “ Agonie în plină iarnă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14020504/agonie-in-plina-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.