Poezie
Amintirea ultimei veri
1 min lectură·
Mediu
Pe banca acelui ultim sărut
Ploaia cade încet de-o lună,
Și frunzele dese au dispărut,
Căzând într-o lume mai bună.
Și noi ne-am dus odată cu vara,
Plecând, agale, în alte destinații,
Lăsând toamna să poarte povara
Plecării concrete în diferite stații.
E prea târziu pentru regrete,
Și prea târziu pentru suspin.
Potolește norii de această sete
A facerii unui peisaj alpin.
Ascunde-te printre scânduri,
Și nu te lăsa picurat prea ușor.
Eu am să vin rânduri-rânduri,
Zburând pe spinarea unui cocor.
Îți voi spune lucruri știute,
Ce ieri îți mângâiau simțirile,
Îmi vei reda atingerile mute,
Împreună cu vara și cu amintirile.
001.172
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sonia Kalman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sonia Kalman. “Amintirea ultimei veri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14014370/amintirea-ultimei-veriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.