Poezie

Acum cât încă sânii mei

1 min lectură·17 septembrie 2012

Mediu

Sânii mei îți gâdilă simțurile,

Și viziunea asupra viitorului.

Te simt transformându-te într-o fiară sălbatică

Ce parcă mă vânează zi de zi,

Și atunci când îmi privește bustul gol,

Îmi reperează inima, imaginând-o pe o farfurie.

Te văd zâmbind, când te sărut dimineața,

Și te văd plângând când te sărut de plecare.

Nu știu cât de mult ți-a schimbat viața existența patului conjugal,

Însă știu că a mea s-a schimbat doar prin prezența trupului tău

Lângă trupul meu, acolo unde îi e locul, defapt.

Nu m-aș putea abandona în altcineva

Așa cum m-am abandonat, odată, în tine.

Iubirea deja e sintagmă, și încă una foarte proastă.

Noi nu ne iubim. Nu. Noi doar ne infruptăm din celălalt,

Ca dintr-un pom din care un Dumnezeu doar al nostru

Ne-a interzis să gustăm, și tocmai de-asta

Tu îmi ești ispită, iar eu îți sunt energizant.

Gurile noastre păcătuiesc,

Și păcătuiesc mult.

Atât de mult încât parcă sunt blestemate,

Și norocul le ocolește întotdeauna.

Dar ce e ăla noroc, atunci când dragostea intervine?

Nimic.

Ne merge rău. Și ce dacă?

Eu te am, tu mă ai;

Deci, suntem totuși stăpânii a ceva. A celuilalt.

Vânează-mă,

Acum cât sânii mei încă sunt voioși.

001.232

Sonia Kalman. “ Acum cât încă sânii mei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14014306/acum-cat-inca-sanii-mei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.