Poezie

Suportul lumii

1 min lectură·17 mai 2012

Mediu

Eu sunt suportul întregii lumi.

Brațele-mi sunt lungi și cărnoase;

Au devenit așa pentru că

Lumea devine, pe zi ce trece,

Tot mai grea.

Se împovărează cu păcate,

Și cu durere, și cu moarte.

Cascadele-mi curg din ochi

Și brazii-și au rădăcinile

În pielea mea negricioasă.

Toți ucisii pământului

Îmi regenerează pieile moarte,

Iar toți vii pământului

Se tem de necunoscut,

Adică se tem de mine.

Eu locuiesc în neant,

Și mă tem de sens.

Buzele-mi sunt prăpăstii,

În care sinucigașii se aruncă,

Hrănindu-mă astfel.

Pupilele-mi sunt Dumnezeu și demon,

Și nu pot înțelege cum de toți

O iubesc pe una, și-o urăsc pe alta.

Ei ar putea vedea doar cu una?

001.147

Sonia Kalman. “Suportul lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14007493/suportul-lumii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.