Poezie

Introspecție

1 min lectură·8 decembrie 2011

Mediu

De plictiseală,

Am urcat în podul casei.

Am scos trecutul dintr-un cufăr,

L-am șters de praf,

Și l-am lăsat să se rostogolească pe podea.

Dar, vai, dintr-o dată, amintirile au luat-o razna,

Iar eu nu am mai știut după care să alerg.

Am prins vreo două, apoi restul le-am cules

din fiecare colțisor unde se rostogoliseră.

Le-am pus înapoi, atentă, în cufăr,

și am cotrobăit mai adânc.

După câteva minute de căutări,

Am găsit și prezentul.

Era înfășurat cu o foiță de staniol,

care , la început, puteam să jur că e argint.

Am rupt cu brutalitate ambalajul strălucitor

și am dat de mine.

Eram atât de tristă și de pierdută,

Încât mi-am dat seama că am nevoie de cineva

Care să-mi rupă și mie, cu aceeași brutalitate,

Foița de argint ce-mi reprezintă masca din societate.

În fine, m-am acoperit cu micile bucăți rămase de staniol,

Și m-am pus înapoi.

Nu am nevoie de mine în viața de zi cu zi,

Iar atunci când o să am,

știu unde să mă găsesc.

Am găsit și viitorul,

Ascuns în colțul din stânga a lăzii,

Doar că de el nu m-am atins.

Prefer să fie o surpriză.

001.088

Sonia Kalman. “Introspecție .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/13995466/introspectie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.