Poezie

Uriașul

1 min lectură·4 iunie 2011

Mediu

Aș vrea și azi să fiu iar răsăritul

Când mă țineai în palma ta, îngrijorat.

Știai, înăuntrul tău, că va veni sfârșitul,

Intenția ta, de-a mă lăsa să cad.

Și eu îmi legănam, încetinel, picioarele,

Când mă duceai, pe umărul tău, oriunde.

Știai că atunci când va apune Soarele,

Va fi fatal, și nu te vei putea ascunde.

Intâmplător, cand nu eram cu tine,

Aveai teamă, să nu mă calci cumva.

Știai că nimeni nu te va putea reține

Să-nvii iarăși fapta de-a pleca.

Să-mi demonstrezi că iți sunt dragă

Mă așezai în buzunarul de la piept.

Așteptând clipa când îți voi spune \"Pleacă!\",

Numai, să fi sigur că nu te mai aștept.

001.449

Sonia Kalman. “Uriașul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/13981847/uriasul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.