Poezie

Sărman în iarnă

1 min lectură·25 martie 2011

Mediu

Ce vise deșarte mai are

Un suflet dintotdeuna pierdut?

Și spune,bietul,că și-ar dori

Să nu se fi născut.

Și inima iernii așterne

Cuvinte ce pleacă alene

Pe-alei troienite de-a lungul,

Și străbat un drum încurcat.

Cu nesigura lui viețuire

Face urmă în poteca de fum,

Și cu hainele rupte se-așează

Pe-o buturugă plină de gheață,

Căutând un chibrit,ce cu flacără sa

Îl va face să uite de soarta grea.

Dar în iarnă,sărmanul culege,

Doar o lacrimă amară și rece.

Și cu lacrima dură ca iarna

Adună un fulg în pumn,

Și când fulgul se stinge

Acesta-și spune în gând:

-Exact cum mă sting eu acum.

Și stă și se Roagă cuminte

În gerul ce deja a venit,

Pentru familia sa,ce de-acuma,

Sigur mănâncă tihnit.

Observă,privind în urmă,

Aleea troienita la loc.

001.197

Sonia Kalman. “ Sărman în iarnă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/13975753/sarman-in-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.