Poezie

Balada unei prietene

Elisei Pirvan

1 min lectură·18 iulie 2010

Mediu

Când nu ai pentru ce lupta,

Când e neliniște

În privirea ta,

Când pacea nu mai e cu tine,

Când nu mai ai zile senine,

Când Soarele tău moare,

Când ești obosită

Și nu poți Lupta-n războaie,

Când toți cei din jur

Te privesc cu ură,

Când te simți normală

În lumea asta nebună,

Când n-ai un umăr

Pe care poți plânge,

Când ai multe răni,

Și-n inimă ai sânge,

Când destinul te uită

Și nu mai poți visa,

Când te simți mută,

Când nu mai poți spera,

Când știi că ești bună

Și totuși nimeni nu te vrea,

Tocmai atunci,să știi,

Eu voi veni.

Și împreună vom iubi,

Împreună vom clădi

Iubiri liniștitoare,

Pictate de Soare.

Abia făcând astea împreună

Te poți numi nebună,

Și eu la rândul meu,

Te voi iubi mereu,

Căci tu m-ai învățat,

Să pun toate cap la cap,

Și doar tu mi-ai demostrat

Că prietenii există cu adevărat.

002.190

Sonia Kalman. “Balada unei prietene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/13947756/balada-unei-prietene

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.