Amantul domnului președinte

Amantul domnului președinte ROMAN EROTICO-PSIHOLOGIC NOTA AUTORULUI Ceea ce urmează este o operă de ficțiune. Toate personajele importante sunt imaginare. Fiindcă acțiunea este plasată pe fundalul istoric al zilelor noastre, cititorul s ar putea să recunoască unele personalități care au jucat un rol important în ultimii ani. Speranța mea este că nici una dintre aceste personalități n a fost pusă într o lumină neconformă realității. * „ Scriitorul nu are organe de simț, nici senzații, nici percepții, nu are nimic. E un fel de corp gol. Un corp nociv și nediferențiat. Dar omul care nu vede nimic, nu simte nimic, nu înțelege nimic, ce activitate poate desfășura? Cred că acel care se află într- lui o muscă, nu reacționează. Dar de îndată ce, într-un colț al pânzei lui, câteva fire încep să vibreze, iată corpul său mare pornind să se miște. N-are percepții, nu are senzații. Răspunde la semnale, asta-i tot. La fel și scriitorul. Þese și el o pânză – opera lui, răspunzând la vibrațiile acesteia și continuând, simultan, să țeasă. Păianjen-nebun, povestitor-nebun care nu înțelege nimic, nu se interesează o asemenea stare nu poate decât să răspundă la semne, la semnale. Cu alte cuvinte, scriitorul este un păianjen. Un păianjen nu e bun la nimic, nu înțelege nimic, poți pune sub ochii de nimic, decât de acea mică vibrație, acolo, în fund.” Gilles Deleuze – Proust et les signes * Dogonii, un trib mărunt pierdut în imensitatea Africii, știau despre steaua Sirius cu mult înainte ca astronomii Europei să o descopere în anul 1862. Și mai credeau ei că universul se învârte într-o spirala conica si a fost creat pornind de la un sâmbure central, prin vocea lui Amma, zeul suprem pentru că la fel ca la fel cum susțin și alte religii la început a fost cuvântul, nu-i așa? Și mai erau convinși Dogonii că Amma, zeul lor suprem, creează pentru fiecare om un bogolan, cuvânt complex ce înseamnă atât țesătură dar și nămolul magic în care se țineau la fermentat fibrele folosite la împletitul țesăturii. Bologanul fiecărui om era țesut de zeu din fibre magice, invizibile și îl însoțea pe om toată viața. În funcție de ursita fiecăruia sau în funcție de modul în care se comporta în viață, bologanul putea să se păstreze curat sau putea să capete un bolog-nar, un nod ivit în țesătura fină a zeului. Cel mai aproape de sensul cuvântului ar fi punct nodal și era de obicei o sursă de mari necazuri în viața cui avea nenorocul să aibă așa ceva. Numai un om deosebit de înzestrat ar putea să ocolească efectele nefaste ale unui bolog-nar. Cei mai nefericiți dintre oameni au o mulțime de puncte nodale pe pânza lor și atunci întreaga lor viață se transformă într-un calvar. CAPITOLUL 1 Mixata și-a întâlnit primul bolog-nar pe când era în clasa a unsprezecea la un liceu economic, când în numai câteva clipe toată viața ei a fost dată peste cap. Pe 8 martie mai precis pe la ora unsprezece și un sfert. Dintre toți cei de care va fi vorba aici numai ea ar fi avut vârsta și poate discernământul să îl ocolească. Auzise bineînțeles ca toate celelalte eleve de Ungureanu și ar fi putut foarte bine să se întoarcă din drum când l-a văzut în capătul străzii dar sentimentul acela de inviolabilitate al adolescenților pe care se grefase un fel de teribilism: „mie nu mi se poate întâmpla așa ceva!” a făcut-o să meargă înainte să-și întâlnească bolog-nar-ul ei. De pe atunci avea o convingere intimă a superiorității ei față de celelalte eleve fapt care nu o făcea foarte iubită de ele. Nu o chema de fapt Mixata dar toate colegele ei îi spuneau așa din pricină că prenumele ei începea cu M și avea picioarele în X. Porecla avea să o urmărească toată viața și nimic din ce a încercat nu a reușit să o scape nici de picioarele strâmbe și nici de poreclă. Un timp colegele au încercat să-i spună „Buha” pornind de la fața ei asimetrică și puțin umflată ca și de la obiceiul ei de a se uita ca găina în vreascuri atunci când asculta ceva cu atenție. Mixata a câștigat pană la urmă poate din cauza ambivalenței cuvântului sau din alt motiv obscur specific adolescenței. Oricum a prins atât de bine încât și unii profesori au ajuns să o strige așa spre disperarea ei ascunsă. În acel 8 martie fatidic cum toate profesoarele au plecat înainte de prânz să serbeze la un restaurant Ziua Femeii au primit liber și elevii care s-au împrăștiat ca potârnichile pe străzile însorite ale orașului. Dacă ar fi plecat cu ele la o cafea la vreuna din cofetăriile din preajma liceului poate că nu s-ar fi întâmplat nimic dar ea a simțit nevoia să se izoleze ca de obicei și a pornit-o singură pe o străduță dosnică și mărginită de case vechi și ici, colo de copaci ascunși printre ele și care se pregăteau să înmugurească. Se simțea exclusă dintre fetele de aceeași vârstă din o mie și unul de motive și de câte ori avea ocazia prefera să fie singură cu gândurile ei exact ca în frumoasa zi de martie în care l-a întâlnit pe Ungureanu. Ungureanu era un exbiționist notoriu în oraș care scăpase cumva de mâna miliției deși erau destul reclamații pe seama lui. Poate îl ajuta la asta și faptul că era între un om între două vârste, având o figură serioasă și impunătoare care l-a scutit un timp de multe necazuri pentru că nimeni nu își putea închipui că un asemenea bărbat bine ar putea avea asemenea apucături. Era și extrem de manierat astfel că după ce desfăcea pardesiul și își arăta pentru o clipă în întreaga splendoare bărbăția tinerei fete, își încheia haina la loc cu o mișcare calmă și saluta apoi ridicând cu o mișcare politicoasă pălăria înainte de se depărta liniștit încât biata elevă rămânea înmărmurită privind lung în urma lui și convinsă fiind de cele mai multe ori că totul nu fusese decât o nălucirea a minții ei. Prefera Liceul Economic și împrejurimile lui în primul rând pentru că era situat spre margine orașului iar în al doilea rând pentru că majoritatea elevilor erau… eleve. Se pare că pe Mixata o întâlnise cu totul întâmplător. Oricum era deja exasperat pentru că într-o zi obișnuită de școală până la ora 11 își putea arăta penisul erect la cel puțin două, trei fete care chiuleau pe străzile din jurul liceului dar, în ziua aceea, din pricina festivităților prilejuite de opt martie nu întâlnise încă pe nimeni și se simțea tensionat. Când o văzu în capătul străzii pe Mixata, strâmbă puțin din nas văzându-i genunchii lipiți și labele picioarele depărtate dar aștepta de prea multă vreme ca să mai facă nazuri. Avea buzunarele de la pardesiu tăiate și din când în când își mai mângâia penisul erect ca să-l mențină în formă pentru o eventuală întâlnire. Deja durase prea mult și de vreo două ori a trebuit să se oprească simțind că se apropie o ejaculare de zile mari așa că atunci când Mixata ajunse lângă el se postă în fața ei cu obișnuitul lui zâmbet politicos. Privind scurt în jur și văzând strada pustie zâmbetul i se lărgi și mai mult și întrebă: — Stimată domnișoară, ați putea vă rog să îmi spuneți cum să ajung pe strada Carierei? Biata Mixata rămase năucită o clipă pentru că se aflau chiar pe strada Carierei. Nu știa că asta era o tactică veche pe care o folosea Ungureanu: întotdeauna întreba de strada pe care se aflau deja, apoi profitând de încurcătura fetei se desfăcea la pardesiu. În timp ce Mixata încerca încurcată să îl lămurească cumva pe bărbatul politicos din fața ei că se afla exact acolo unde trebuie a văzut cum zâmbetul politicos se șterge de pe fața omului și este înlocuit cu un rictus ce semăna mai degrabă a rânjet. Apoi bărbatul se desfăcu la pardesiu cu o mișcare bruscă și în fața bietei fete a apărut cel mai mare penis din lume, după cum credea ea. Cel puțin așa i se păru ei și chiar mulți ani mai târziu după ce văzuse și pipăise nenumărate penisuri tot avea impresia că acela era cel mai mare dintre toate. Rămăsese blocată cu privirea pe membrul imens al omului și ochii i se măriră iar respirația i se acceleră pentru că mintea ei nu putea concepe că așa ceva i se putea întâmpla chiar ei. Ar fi vrut să strige, ar fi vrut să alerge, dar în loc de asta rămăsese acolo împietrită simțind cum obrajii îi iau foc iar gura i se deschide involuntar după aer. Ungureanu nu mai întâlnise încă o asemenea manifestare la nici una din fetele de până atunci și ochii lui lacomi savurau cu aviditate reacțiile fetei. Apoi ceva nou se declanșă în mintea lui subordonată până atunci unui unic țel: după ce mai privi o dată scurt în jur, asigurându-se că sunt singuri pe stradă, Ungureanu prinse fata de părul de după ceafă și cu o mișcare scurtă o puse în genunchi în fața lui. După ce îi introdu-se penisul întărit ca niciodată până atunci în gura deschisă de uimire a Mixatei, închise ochii și începu să pompeze în extaz. Excitat cum era avu nevoie de numai câteva mișcări ca să ejaculeze și să umple gura fetei de spermă iar când termină se scutură înfiorat, cuprins de valuri de plăcere cum nu mai simțise niciodată până atunci. Se încheie la pardesiu, ridică în picioare fata care tremura din toate încheieturile apoi ridică pălăria, o salută cu mișcarea lui obișnuită depărtându-se apoi cu pași egali și măsurați deși toată ființa îi era cuprinsă de frisoane. Lui Ungureanu, noua treaptă atinsă în practicarea viciului lui avea să îi aducă numai câteva luni mai târziu o condamnare de cinci ani buni de închisoare. Mixata rămăsese tremurând din toate încheieturile acolo unde o lăsase Ungureanu și simțind că o părăsesc puterile se sprijini de un zid apoi cu mișcări încete căută o batistă în buzunar. Fără să vrea închise gura și simți fluidul cald și vâscos cum i se scurge pe gât. Ar fi vrut să scuipe ce îi mai rămăsese în gură dar din față se apropia în sfârșit cineva și i se părea nepoliticos să scuipe pe stradă așa că se strădui să înghită tot lichidul acrișor și abia apoi se șterse pe furiș cu batista. Nu își aminti cum a ajuns acasă dar odată ajunsă a fugit direct în baie unde s-a spălat îndelung pe dinți, apoi s-a clătit cu toată apa de gură ce a găsit-o în dulăpiorul mamei ei. Era o fetiță cuminte, sau fusese o fetiță cuminte și încă nu-și dădea seama prea bine ce i se întâmplase. Peste ani și ani când cineva îi reproșa lipsa de empatie sau răutatea de care dădea dovadă, dădea din umeri nepăsătoare dar în sine ei recunoștea că acolo, în acel 8 Martie, pe strada Carierei se schimbase ceva profund în ființa ei. Și ca și cum toate astea nu ar fi ajuns în aceeași zi mai avu parte de o câteva surprize care o schimbară cu totul făcând-o să se simtă definitiv exclusă din rândurile oamenilor normali. Din această pricină păstră aceste secrete ale ei ascunse în sufletul ei sub șapte lacăte și de câte ori ieșea în lume, încercând să se poarte ca toți ceilalți brusc își aducea aminte de ziua de opt martie și totul se dădea peste cap. După ce a terminat să se spele pe dinți nu-și găsea locul și nici de lecții nu avea chef să se apuce așa că se gândi la buștenii din spatele casei. Tatăl ei adusese acolo mai demult câțiva bușteni cu gândul să ridice cândva un șopron. Până una alta ea găsise în unul din ei o scorbură ferită unde își ascundea țigările de privirile iscoditoare ale mamei și guma de mestecat pe care o folosea după ce fuma ca să ascundă mirosul păcatului. Cum simțea nevoia să uite întâmplarea prin care tocmai trecuse i se părea că o țigară savurată ca în vremurile ei bune când încă nu se întâmplase nimic avea să îi ajute așa că se schimbă de uniformă cu un tricou și o pereche de pantaloni scurți și plecă în spatele casei. Aprinse țigara și încălecă bușteanul ei preferat iar după ce trase câteva fumuri scena prin care tocmai trecuse îi reveni iar în minte. În timp ce stătea îngenunchiată în fața bărbatului își aminti cu claritate că privea la capul penisului cum se apropie de gura ei. I se păruse țeasta teșită a unui animal mitic și înfiorător pregătit să o devoreze… În loc de asta i se strecurase brusc în gură și ea simțise în loc de oroare un fior cald în pântece, acolo jos în ființa ei necunoscută dar lichidul vâscos și călduț care îi inundase gura înecând-o o împiedecase să analizeze senzația. Mai trase un fum din țigară și i se păru că retrăiește iar același fior și când privi în jos, între picioarele ei izbucni în râs: un ciot pe care îl știa de când se apucase de fumat pentru că tot acolo se așeza de data asta părea că vrea să intre în ea. „ De parcă azi toți și toate ar vrea să mă fută” gândi ea dar peste ani și ani trebui să recunoască că atunci nu gândise tocmai în cuvintele alea. Era prea pudică în clasa a unsprezecea dar în mare asta era ideea. Termină țigara și după ce o stinse o puse în cutia de plastic în care strângea chiștoacele și pe care o golea o dată la câteva zile într-un coș de gunoi de pe stradă pentru că nici unul din părinții ei nu fumau și ar fi fost greu să explice apariția de chiștoace în gunoiul lor. Vru să se ridice să meargă în casă și să se apuce de lecții dar parcă nu avea încă chef așa că se întinse mai bine pe buștean și iar simți fiorul cald între picioare. Privi mai bine ciotul și i se păru că seamănă puțin cu penisul erect al lui Ungureanu. Ba poate că era chiar un pic mai mare și oricum era destul de curat și lustruit pentru de peste un an venea zilnic în același loc ca să fumeze și cum bușteanul era puțin înclinat se sprijinea chiar de el ca să nu cadă. Atunci își dădu seama că deși ținuse mai bine un an zilnic ciotul între picioare nu simțise nimic. Abia azi ca și cum Ungureanu ar fi făcut niște conexiuni neștiute în simțurile ei. Mângâie cu mâna ciotul și privi în jur dar cine să fie în curtea lor mai ales că încuiase poarta după ce intrase iar până să vină părinți de la lucru mai erau încă două ore și ceva. Închise ochii și-și dădu ușor pantalonii la o parte lăsându-se peste ciot și gemu înfiorată. Ciotul rotunjit puțin la capăt, semn că în anul care trecuse ea îl mângâiase poate cu mâna fără să știe, se strecură puțin în ea și Mixata începu să se miște ușor deasupra lui sprijinindu-se în mâini. Un val de plăcere o inundă făcând-o să-și accelereze mișcările când se opri brusc săgetată de durere. Se ridică ușor în mâini apoi se lăsă la loc de data asta controlându-și mai bine mișcările și limitându-le până acolo unde începea durerea. Se lăsă furată de ritm și începu să geamă cuprinsă de senzații pe care nu le mai cunoscuse până atunci și pe care ființa ei inocentă nici măcar nu bănuia că există. Ar fi continuat tot așa și probabil că ar fi avut primul orgasm din viața ei dar un fluierat puternic o făcu să tresară și mâinile care o susțineau îi alunecară și ciotul rotunjit o străpunse pe toată lungimea lui făcând-o să țipe din toată puterile. Ridică ochii să găsească sursa fluieratului și mult deasupra gardului, la geamurile căminului de peste drum văzu o mulțime de ochi care o priveau cu nesaț. Se extrase oripilată din ciotul însângerat și fugi îndurerată spre casă. E adevărat că era singură în toată curtea dar Mixatei nu-i trecuse în atâta timp de când fuma pe bușteni să-și ridice ochii și peste gardul care înconjura grădina din spatele casei. La vreo cincizeci de metri de gard, dincolo de un drum mai mult necirculat se înălța un bloc de nefamiliști al Uzinei mecanice din localitate. Pentru că în perioada aia industria grea duduia din toate încheieturile și blocul de nefamiliști era plin cu băieți tineri veniți din toată țara. Majoritatea erau veniți de la țară și după o școlarizare de câțiva ani erau aruncați în uzinele patriei să facă planul cincinal în patru ani și jumătate. Nimeni nu se ocupa decât de fațadă de nevoile lor sociale iar de cele sexuale nici nu se pomenea. Cei mai isteți dintre nefamiliști de peste drum observară încă de la bun început micile incursiuni ale Mixatei în spatele casei și cum de obicei venea destul de sumar îmbrăcată nu avură nevoie de multă vreme ca să își dea seama că se puteau masturba mult mai bine cu imaginea picioarelor ei dezvelite care încălecau bușteanul decât cu fotografiile rupte din revistele nemțești care mai ajungeau uneori prin oraș. În acea zi însorită de martie trei băieți tinerii o urmăreau avizi de la geamurile căminului: un frezor de la etajul unu care nu vedea bine și care își așezase ligheanul în care își spăla rufele sub picioare ca să își îmbunătățească vizibilitatea și doi strungari de la ultimul etaj care vedeau totul ca în palmă. De fapt se pare că unul din cei doi strungari fluierase cuprins de frenezie și mirat până peste poate de ceea ce mintea lui simplă de băiat de la țară nu putea să conceapă: „ Uite la ea proasta dracului! Se fute cu o cioată când eu am așa o bunăciune de pulă nefolosită!” CAPITOLUL 2 Odată ajunsă în casă Mixata s-a spălat îndelung dar a făcut totul mecanic pentru că în mintea ei era un amestec de gânduri și senzații pe care își dădea seama că nu avea cum să le analizeze din cauza faptului că era prea surescitată. Se întreba cuprinsă de rușine cum va mai putea ea ieși de acum în oraș pentru că străpunsă fiind de ciot și de durerea pe care acesta i-o provocase apucase totuși să vadă câteva perechi de ochi cum îi sorbeau avizi mișcările și durerea. Erau numai trei perechi dar ei i se păruse că la fiecare geam al căminului de nefamiliști era cel puțin o pereche de ochi și de acum oricine fusese acolo sus și o văzuse putea foarte simplu când o întâlnea în oraș să-i spună… nici nu încercă măcar să-și imagineze dar știa că tinerii puteau fi foarte spurcați la gură când voiau. Dincolo de rușine era durerea: probabil că și dacă s-ar fi întâmplat normal, așa cum ar fi fost firesc să se întâmple și tot ar fi fost dureros după câte auzise de la colegele care făcuseră deja sex. Dar așa… a fost cumplit și țipătul pe care îl scosese nu făcea decât să exprime o parte din durerea ei. După ce s-a spălat a rămas așa dezbrăcată și s-a întins în patul din camera ei acoperindu-se doar cu cearceaful pentru că soarele după amiezii bătea direct în camera ei și era destul de cald. Înainte de a adormi extrase dintr-o cutie ascunsă a minții ei gândul care o urmărea de câtva timp: dincolo de durere și dincolo de rușine existase un moment teribil când și-a dat seama că i-a plăcut. Atât faptul că fusese penetrată atât de brutal de ciot cât și faptul că fusese văzută de atâta lume. „ Ești o curvă dezmățată!” și-a spus ea în gând și a adormit și a avut un vis ciudat în care cioate de lemn înzestrate cu ochi o urmăreau printr-o pădure deasă iar ea fugea tot mai tare și desișurile smulgeau una câte una hainele de pe ea până au lăsat-o dezbrăcată. La un moment dat s-a împiedecat, s-a întors pe spate ca să se ferească de cioate dar unul a reușit să o pătrundă. Senzația era atât de puternică încât fără să vrea a deschis ochii și atunci a mai avut încă un șoc: tatăl ei roșu la față cum nu îl mai văzuse niciodată era deasupra ei și o privea în ochi în timp ce o pătrundea cu frenezie: — Încă un pic, șopti el gâfâit și-și acceleră mișcările oprindu-se apoi brusc și scoțând un chițăit ca de șoarece prins de mâță care aproape o făcu să râdă dacă nu ar fi revenit durerea. Se lăsă greu pe ea apoi după ce mai răsuflă greu de câteva ori se dădu la o parte și-și privi penisul însângerat. Căută în buzunarul de la pantalonii care îi atârnau până la genunchi o batistă și îl șterse superficial apoi îi aruncă ei batista. — Șterge-te, îi spuse el. sau și mai bine spală-te că în curând trebuie să vină maică-ta și nu-i frumos să te găsească așa. Și data viitoare să nu mai adormi dezbrăcată, la vârsta ta nu se cade… — Da’ să mă fuți se cade tată? întrebă ea ușa închisă în urma tatălui ei. După ce se spălă încă odată își aduse aminte că în fiecare opt și douăzeci și trei ale lunii mama ei care era contabilă la secția Sculărie a Uzinei mecanice ajungea numai pe la șase, șapte după amiaza acasă pentru că trebuia să facă pe casiera și să dea bani sutelor de muncitori din secție. Nu i-a spus nimic mamei când a ajuns acasă pentru aceasta era frântă de oboseală după atâția bani numărați și nu a observat ochii plânși ai Mixatei. Era mai bine pentru era atât de bulversată încât nu se credea în stare să inventeze o poveste credibilă. De data asta înainte de a adormi încuie cu grijă ușa și ca o măsură de precauție propti și un scaun în ușă. Și pentru că tocmai învăța la școală despre schița „ Două lozuri” a lui Caragiale parcă se și vedea cutreierând prin păduri în căutare de cioate mari și viguroase, șoptind cu ochii pierduți în depărtări: „ și violată și dezvirginată”. Exact ca bietul domn Popescu al lui Caragiale care se plimba de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!”. Deși era foarte bună la română și știa că un asemenea cuvânt nu există îi veni să adauge: violată, dezvirginată și …incestată. Chiar înainte de a adormi își spuse că de fapt violul nu a fost viol ci o simplă muie – auzise cuvântul pe la colegele ei mai dezghețate – iar dezvirginarea ei a fost mai degrabă o dez-ciotare decât o adevărată dezvirginare. Încă dezbătea în forul ei interior dacă ceea ce făcuse tatăl ei era un adevărat incest sau și ăla fusese de fapt altceva când căzu brusc într-un somn greu și de data asta fără vise din care nu se trezi decât a doua zi pe la ora zece. Noroc că era duminica și chiar dacă uneori se mai ducea pe la biserică simțea că în această duminică nu prea avea chef să dea ochii cu divinitatea și nici cu reprezentanții ei. CAPITOLUL 3 Cele câteva zile care au urmat le-a trăit ca într-un fel de transă. Mergea la școală, răspundea la lecții dar nu știa ce note lua și nici nu îi păsa. Răspundea mecanic celor care o salutau pe drum și nu își mai amintea de ei odată ce intra în casă și se încuia în cameră. Nopțile dormea tot cu ușa încuiată și cu scaunul proptit în ea. Tatăl ei nu vorbea cu ea mai mult cu altădată ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe la ciotul ei a mai fost o singură dată, în prima zi după dez-ciotare, dar numai după ce s-a lăsat întunericul și când părinții ei erau în casă și se uitau la televizor la un serial care le plăcea la amândoi. Nu a îndrăznit să întârzie prea mult lângă ciot ci numai atât cât să îl șteargă de sângele uscat cu un șervețel umed, apoi chiar înainte de a se întoarce în casă s-a aplecat spre ciotul umezit și l-a sărutat. Ar fi rămas mai mult dar îi era frică să nu iasă vreunul din părinți așa că a intrat chicotind în casă cu gândul la ciotul erect din spatele casei. Trebuia să rezolve într-un fel ca să se mai poată bucura de el fără să fie văzută de cei din căminul de peste drum. Au trecut zilele una după alta și în nopțile următoare a avut mereu iar vise tulburi din care nu își mai amintea nimic spre dimineață dar starea de nelămurită neliniște o făcu să își dorească să mai viziteze ciotul. Era curioasă dacă ar mai durut-o dacă o făcea încet și fără grabă. În următoarea zi când a venit de la școală după ce a ajuns acasă s-a retras în camera ei și s-a pregătit de dulcele somn de după amiază așa că a pus scaunul la ușă. Aproape a adormit apoi ca prin transă când a văzut că se apropie ora trei a luat scaunul de la ușă s-a dezbrăcat și s-a culcat iar în pat.: era douăzeci și trei martie și mama ei urmă să întârzie iar câteva ore să dea salariile. Se prefăcu adormită și printre gene îl privi pe tatăl ei cum deschide încetișor ușa apoi o încuie în urma lui privind din când în când precaut spre pat. Apoi cu gesturi cumpătate de contabil începu să se dezbrace în timp ce Mixata începea să respire greu simțind cum dorința urcă în ea cu unduiri de șarpe. „Hai odată!” îi veni ei să strige văzând cum se pregătește îndelung. Penisul lui părea mai mic și mai flasc decât al lui Ungureanu, ca să nu mai zică de ciotul abandonat din spatele casei dar tot îl primi recunoscătoare în ea atunci când tatăl ei se hotărî în cele din urmă să o pătrundă. Se lăsă cuprinsă de valurile de plăcere care o copleșeau strângând din ochi ca să nu vadă nimic și poate că ar fi avut primul eu orgasm dar chiar atunci o nevoie imperioasă o făcu să deschidă ochii și văzând fața roșie a tatălui ei simți nevoia să spună ceva și primele cuvinte care i-au venit în minte au fost: — Ce faci tată? O clipă tatăl ei s-a oprit mirat din pompat apoi a răspuns preocupat cu gândul în altă parte: — Tu nu vezi ce fac? Te fut, ce dracu crezi că fac? Apoi reîncepu să pompeze în ea dar tot farmecul dispăruse, plăcerea la fel și ea așteptă răbdătoare să audă iar chițăitul de șoarece prins în capcană și privi indiferentă cum tatăl ei își ia hainele de pe scaunul unde le pusese și se îmbrăcă meticulos cum era în tot ceea ce făcea. Se întoarse din ușă și-i aruncă înainte de a ieși: — Nu-i spune nimic mamei tale. Asta rămâne între noi… De atunci în fiecare opt și douăzeci și trei ale lunii tatăl ei venea în cameră și făceau sex din ce în ce mai mecanic ca și cum îndeplineau o rutină obligatorie făcând-o să se gândească cu nostalgie la ciotul din spatele casei. Profitând de noile ei relații cu tatăl ei, observase că de la un timp nu îi mai refuza aproape nimic, chiar dacă tot mai bombănea uneori, îi ceru să supra înalțe gardul din spatele casei pentru că se făcuse destul de cald și voia să facă plajă când învăța iar tinerii din căminul de nefamiliști fluieră și se holbează la ea dacă o văd dezbrăcată. Poate că era și un pic de gelozie în acțiunile tatălui ei, destul că numai două zile mai târziu un gard din scânduri se înălță peste cel vechi și ea putu să-și reia întâlnirile cu Ciotilă, așa își alintă ea ciotul din buștean mai ales când observă că folosindu-se de el reușea să își obțină niște orgasme de zile mari. După ce termina cu el îl lăsa pe bietul Ciotilă îmbăloșat de parcă familii întregi de melci s-ar fi plimbat pe el. Venise vara și mergea aproape zilnic cu colegii ei la ștrand chiar dacă nu se simțea deloc bine cu ei și cu glumele lor nesărate pe care le făceau pe seama ei. „ Și încă nu știți nimic, fraierilor” își spunea ea în gând în timp ce îi părăsea după prânz când era soarele mai bun de plajă. Nu le dădea nici o explicație, consolidându-și și mai mult renumele de ciudată, numai ca să ajungă acasă înaintea părinților ca să aibă timp de Ciotilă. Într-una din zile când se apropie de casa ei auzi din curtea ei zgomot de drujbă și inima i se făcu cât un purice iar respirația i se poticni. „ Ciotilă!” șopti ea și o luă la fugă spre casă, lăsând poarta deschisă și năvălind ca un taifun în spatele casei. Trei muncitori întorceau buștenii din spatele casei și îi curățau de crengi și cioturi. Dintr-o singură privire se asigură că Ciotilă era nevătămat așa că se rezemă albă la față de peretele casei respirând greu și încercând să își revină. — Ce faceți aici? întrebă ea într-un târziu după ce își recăpătă respirația. Unul dintre ei, ce părea a fi șeful, opri drujbă și-i spuse politicos: — Facem un șopron dragă domnișoară… tatăl dumitale ne-a tocmit pentru asta. Vine și el imediat… a plecat până în casă să aducă niște bere. Nu-și termină bine vorba că tatăl ei apăru de după colțul casei cu trei beri reci în mână. Era vesel și după ce le dădu berile la muncitori o luă deoparte și-i spuse: — A venit vremea să ne apucăm și de șopron, că putrezesc buștenii ăștia dacă nu. La toamnă gata, avem șopron… dar să nu te prind că fumezi în el că nu știu ce îți fac! „ Bine că să mă fut cu tine am voie, gândi ea dar să fumez nu!” și o clipă păru amuzată de comicul situației dar gândul la Ciotilă nu o lăsă să se relaxeze. Se gândea la o ieșire onorabilă și apoi se gândi că tatălui ei putea să îi ceară acum orice: atâta vreme cât nu era vorba de petreceri, excursii sau alte locuri unde putea întâlni băieți îi îndeplinea fără prea multe discuții toate poftele. — Tată, începu ea abrupt, la toamnă avem la școală un atelier de creație și m-am gândit să îi fac capul lui Pinochio din bușteanul acesta. Uite ce cioată are, exact ca nasul lui Pinochio, mai am numai puțin de cioplit la ochi și urechi și este gata… — Bine, bine, aprobă grăbit tatăl ei. Vorbește cu omul acela mai în vârstă că el este meșterul. Și mai uită-te puțin de ei că eu trebuie să mă întorc la serviciu… Se apropie de muncitori: — Vedeți că la fiică-mea îi trebuie o buturugă pentru școală. O tăiați cum vă spune ea. Și în frigider mai sunt trei beri dar nu le primiți decât la plecare că nu vreau să vă îmbătați și să vă accidentați vreunul. După ce plecă tatăl ei îi explică meșterului ce anume dorea. Era simplu, bușteanul cu Ciotilă să fie tăiat cam de o jumătate de metru lungime cu ciotul la mijloc. Apoi tăiat încă o dată de-a lungul, pentru că voia să fie cât mai ușor ca să îl poată lua în casă. Și atât le dădu în grijă să aibă grijă de cioata de la mijlocul bușteanului că oamenii aproape că intrară la bănuieli. După ce fata intră în casă cel mai tânăr dintre ei, un ucenic încă, se apropie bănuitor de bușteanul cu cioata. Îi dădu târcoale un timp apoi se aplecă și îl mirosi. Se prefăcu că strănută și apoi spuse: — Meștere, ciotul acesta miroase a pizdă. Meșterul îl privi lung, apoi privi la sticla de bere pe care tânărul o băuse deja și începu să râdă. — Miroase a mama dracului năucule. Tu nici nu știi cum miroase pizda, dar se apropie totuși curios de cioată și-și plecă nasul spre ea. Începu să râdă apoi îi dădu în glumă una după ceafă ucenicului. — Uite al dracului mânz ce nas are. Chiar are dreptate! Și încă pizdă tânără… așa la vreo șaptesprezece, optsprezece ani, chicoti el și făcu un semn obscen spre casă. Al treilea muncitor se apropie și el de ciot și după ce îl mirosi se prefăcu și el că strănută apoi spuse: — Poate numai ni se pare, ar trebui să facem ceva să ne convingem… — Păi ce am putea face? întrebă meșterul și muncitorul arătă spre straturile de legume care râdeau la soare. Primul dintre straturi era unul cu ardei iuți și deja unii dintre ei erau atât de roșii încât parcă te usturau și ochii dacă te uitai prea mult la ei. Meșterul făcu semn cu ochii spre cel mai tânăr: — Mânzule, adu vreo zece și vezi să fie iuți. Cel mai tânăr se întoarse iute cu ei și vru să frece cioata cu ei dar meșterul îl opri și-i spuse: — Nu acum ci după ce terminăm lemnul de tăiat. Dacă îl freci acum cât mai umblăm noi cu el i se ia iuțeala. Niciodată în viața lor nu-și aduseră aminte să fi fasonat mai repede o bucată de lemn. Într-un sfert de oră au fost gata apoi ucenicul a tăiat fiecare ardei iute în două și pe îndelete a început să ungă ciotul. Tot el a luat lemnul de capete și s-a dus la ușa de la intrare a casei de unde s-a întors cu trei beri pe care le-a împărțit cu un zâmbet larg: — A zis să nu o mai deranjăm că se apucă de învățat. Are de făcut lecturi suplimentare pentru toamnă. Al treilea muncitor vru să pornească iar drujbă să mai fasoneze câțiva bușteni dar meșterul îl opri. — Mai fă și tu o pauză…hai să bem berile astea și să așteptăm. — Ce să așteptăm? întrebă ucenicul dar din casă se auzi un țipăt încât zăngăniră geamurile. — Asta așteptăm, spuse înțelept meșterul. Să auzim cum se aude o pedeapsă Dumnezeiască pentru tâmpitele care se fut cu cioatele. Þipătul neomenesc fu urmat de gemete stinse care se domoliră încetul cu încetul și ucenicul cuprins de milă se ridică să plece spre intrarea casei dar meșterul îl opri. — Las-o în pace acum, oricum nu ai ce îi face. Pizda ei arde ca focul iadului acum așa că vreo săptămână nici câinii nu mai pot să o fută… CAPITOLUL 4 Bătrânul meșter se pricepea la multe dar nu și la bull terrieri pentru că după numai două zile fidelul Satan i-a tras-o. Primise câinele la aniversarea ei de paisprezece ani odată cu buletinul și văzându-l cât este de urât pe loc ia zis Satan și în ciuda împotrivirii mamei ei care era mai bisericoasă, Satan i-a rămas numele. Un timp nu l-a băgat în seamă și îl ținea mai mult legat apoi a observat că în anumite perioade ale anului câinele era parcă cuprins de streche și dacă se ducea lângă el îi încăleca piciorul și se freca de el până îi lăsa pe picior o pată albă de spermă. Un timp nu a priceput despre ce este vorba dar după ce a mai crescut a înțeles și când era singură acasă cu Satan îi dădea drumul din lanț și se juca cu el încercând să îl provoace lucru care nu era prea greu și privea plină de curiozitate cum se muncea pe piciorul ei apoi rămânea ca lipsit de puteri lipit de ea. După ce l-a descoperit pe Ciotilă trebuia mereu să îl lege pentru că apărea mereu lângă ea privind-o cu ochi lacomi și ei i se făcea rușine. După ce dulgherii i-au tăiat cioata așa cum a vrut ea a dus-o în camera ei dar nu se simțea bine cu Ciotilă în cameră. I se părea că are ochi și că noaptea o privește. Și pe lângă asta când avea orgasm cu Ciotilă avea impresia că în cameră se răspândește un miros de iapă în călduri și care nu ieșea oricât ar fi aerisit sau ar fi dat cu parfum. A încercat de vreo câteva ori dar deși ajungea la orgasm nu se simțea pe deplin satisfăcută ca atunci când era afară așa că după câtva timp l-a dus în șopron unde îl ținea pe un raft până când avea nevoie de el. Într-o zi după ce a venit de la școală a fugit repede în șopron și a uitat să lege câinele așa că s-a pomenit cu ea lângă el chiar când mai avea puțin să ajungă la orgasm. Câinele intrase pe ușa de la șopron pe care o uitase întredeschisă și Satan și a început ca de obicei să-și frece penisul erect de piciorul ei. Se simțea stânjenită fiindcă câinele se uita cu ochii lui mari și expresivi direct în ochii ei așa că i s-a făcut rușine și s-a extras din Ciotilă și în momentul ăla câinele s-a întins a început să o lingă între picioare. Ar fi vrut să îl alunge dar limba lui era atât de caldă, atât de flexibilă că i-a îngăduit să o lingă peste tot. Apoi văzându-i penisul roșu, umed și erect i s-a părut că se uită cu ochi rugători la ea și i s-a făcut milă de el și l-a ajutat să o penetreze. „Ai fost nemaipomenit Satan!” l-a lăudat ea pe câinele care se gudura pe lângă ea apoi l-a sărutat tandru pe vârful penisului care începuse să se înmoaie. Deși dacă ar fi fost să ierarhizeze plăcerea ar fi trebuit fără îndoială să îl pună pe Ciotilă pe primul loc și abia apoi pe Satan. De tatăl ei ce să spună? Probabil că lui îi plăcea dar ei nu reușea să îi provoace nici o urmă de plăcere… Și uite așa împărțindu-se între Ciotilă, Satan și tatăl ei a reușit să termine și clasa a douăsprezecea. A luat și bacalaureatul apoi a dat la Facultatea de contabilitate-finanțe după cum voia tatăl, unde a picat cu brio. A mai încercat încă doi ani la rând și când a văzut că nu o duce capul tatăl ei a angajat-o la fabrică, secretară la un șef de depozit care era prieten cu el. Nu prea avea mare lucru de făcut doar câteva adrese și note de intrare recepție și să cumpere pentru șeful ei un stoc inepuizabil de rigle pentru că șeful acesta al ei, Costică Pârșu îl chema, avea obiceiul ca de vreo două ori pe lună să țină câte o ședință în care îi beștelea pe toți cei vreo douăzeci de magazioneri și manipulanți de care răspundea. Pe la jumătatea ședinței, avea nu avea motiv, dar începea să ridice glasul apuca o riglă de pe birou și începea să trântească cu ea de marginea biroului până o făcea bucățele roșindu-se la față și uneori căpătând chiar o culoare violacee. După asta se liniștea și le făcea semn să plece iar cei care erau obișnuiți cu scenele lui își făceau pe ascuns cu ochiul și părăseau biroul mai puțin Mixata care aștepta cuminte într-un colț. — Ei hai nu te speria, o liniștea el într-un târziu luând-o în brațe. Totul a fost numai pentru spectacol, așa ca să își bage ăștia mințile în cap, dar ea îl simțea cum tremură din cap până în picioare. La ora unsprezece în fiecare zi lua masa cu Adela, o fată care fusese secretară înaintea ei și acum avansase magazioneră. Avansase și ca salariu dar și scăpase de toanele șefului pentru că era destul de sâcâit și de imprevizibil și avea pretenția de la ea să-i ghicească înainte tot ce dorea. Lucru destul de greu dar trecea peste asta și mai ales se bucura că ieșea iar între oameni pentru că în cei trei ani cât stătuse acasă să învețe pentru facultate aproape nici nu mai ieșise din curte. Aici era între oameni și chiar dacă uneori își mai amintea de Ulise și de prevestirea pe care i-o făcuse Circe: „ Să știi că niciodată nu o să-ți mai poți să-ți uiți restriștile și bucuriile vieții să le guști din plin, fiindcă ai îndurat rele ce în veci nu se pot uita” i se părea că după o vreme va uita totul și va avea o viață normală. Apoi tot ea își spunea că asta-i o zadarnică speranță atâta vreme cât ea după ce pleca dintre oameni se întorcea la Ciotilă și la Satan. Se hotărî să rupă acest cerc vicios și să-și găsească pe cineva dar lăsa de pe o zi pe alta și apoi nici nu prea știa cum să procedeze. Noroc cu Adela de care se apropiase destul de mult, poate pentru că era cam de aceeași vârstă cu ea, care într-o zi după ce au mâncat a întrebat-o? — Îl știi pe Bebe? — Care Bebe? nu pricepu ea. Fiind secretară le făcea la toți pontajele îi știa pe toți după numai și prenume nu după porecle. — Ei care Bebe? Se miră Adela. Cum să nu îl știi este manipulantul ăla blond și înalt de la magazia de neferoase. La ședințe stă mereu lângă fereastră și se uită tot timpul la tine. M-a întrebat de ce ești așa de încrezută și nu vrei să vorbești cu el? După numai două zile i-a demonstrat lui Bene nu numai că nu era încrezută ba au și făcut sex pe niște cauciucuri uzate într-o boxă mai ferită din magazia Didinei. Bebe era un băiat frumos cu părul bălai dat pe spate, mușchiulos și indolent semăna cu un actor american. Avea și un penis pe măsură dar abia s-a dat jos de pe ea că a alergat într-un suflet la șeful ei să se învoiască câteva ore și a fugit într-un suflet până acasă la Ciotilă și la Satan. După ce a terminat pe rând cu amândoi a intrat în casă și a început să se spele cu apa cât de fierbinte a putut răbda apoi s-a trântit în pat și a plâns acolo îndelung dându-și seama că face parte dintre oamenii despre care Circe a spus: „bucuriile vieții n-o să le guști din plin, fiindcă ai îndurat rele ce în veci nu se pot uita”. A mai trecut un an în care a luat toți magazionerii și manipulanții lor la rând: prin magazii, prin birouri igrasioase și chicinete în care abia încăpeau doi oameni. Nu simțea nimic, nici o plăcere dar o făcea în mod mecanic ca pentru a răzbuna nici ea nu știa ce. Până și Adela care nici ea nu era o sfântă i-a spus să se oprească pentru că deja vorbea toată Uzina mecanică de ea. Toți o numeau nimfomană după câte îi spunea Adela dar de porecla Mixata tot nu a scăpat ci doar a mai adăugat ceva la ea: Mixata nimfomana. Într-o zi când lua masa împreună cu Adela și vorbeau despre ce altceva decât despre bărbați s-a plâns că se simte bolnavă. Adela a privit-o lung, apoi a înghițit ce avea în gură și a spus: — Știi bancul cu femeia aia care avea nevoie de mult sex? La răspunsul ei negativ Adela a continuat: — Cică se duce una așa ca tine la doctor și-i spune că este bolnavă pentru că are nevoie de foarte mult sex. „ Doamnă, îi spuse doctorul, asta nu este o boală și nu trebuie să vii la medic pentru așa ceva. Tot ce trebuie să faci este să îți iei un amant.” „ Mi-am luat domnu’ doctor dar tot nu îmi ajunge” Doctorul o privi lung și-i spuse: „ Tot nu trebuie să vii la doctor pentru așa ceva … îți mai iei încă unul și încă unul până ești mulțumită” „ Mi-am luat domnu doctor, vreo șapte dar tot nu îmi ajung…” „ Femeie, ești bolnavă? Cum să nu îți ajungă șapte bărbați?” „ Așa este domnu’ doctor! Sunt bolnavă așa cum ați spus… scrieți acolo că sunt bolnavă că bărbatul meu spune că sunt curvă…” Dacă nu ar fi fost vorba despre ea poate că ar fi gustat gluma dar așa râsul ei a fost cam forțat iar Adela și-a dat seama că a exagerat și a schimbat subiectul. După numai două zile Adela a venit la ea la birou alergând cu o revistă în mână: — Ai avut dreptate fată dragă, nu ești curva ești bolnavă. Uite citește aici: „ Sindromul Kleine-Levin face o nouă victimă – O tânără londoneză blamată pentru comportamentul ei scandalos a descoperit că nevoie imperioasă de a face sex mai mult de zece ori pe zi, de cele mai multe ori cu bărbați necunoscuți nu se datorează unei moralități dubioase ci datorită sindromului Kleine-Levin care o face să aibă o hipersexualitate căreia nu i se poate opune și care o împinge spre acest comportament. Deocamdată pentru acest sindrom nu există tratament” Amândouă fetele au fost mai liniștite conform unei logici ciudate dar care le mulțumea pe amândouă: dacă există o explicație totul este în regulă chiar dacă nu există și tratament. Peste numai două zile Adela avea să își schimbe iar părerea: puțin după ora mesei s-a trezit cu Mixata la ușa magaziei albă la față și abia ținându-se pe picioare: — Ajută-mă Adela, a mai reușit ea să spună și s-a prăbușit pe o grămadă de saci goi de iută. Adela și-a dat seama dintr-o singură privire că este ceva grav așa că a dat toți oamenii afară din magazie, a pus un anunț cu „INVENTAR” pe ușa magaziei și s-a apropiat înspăimântată de Mixata. I-a pus mâna pe frunte care ardea și a întrebat-o: — Þi-ai făcut un avort? fiindcă asta era pe atunci fetelor: să rămână gravide și să nu fie căsătorite. — Mai rău, a spus cu glas slab Mixata și a început cu mișcări greoaie să își dea jos chiloții. — Ce poate să fie mai rău decât să îți faci un avort? întrebă Adela dar începu să o ajute. Ei, spune ce ți s-a întâmplat insistă ea văzând că Mixata ezită. Mixata și-a pus o mână la ochi apoi a spus cu glas stins: — Mi-a rămas o jumătate de castravete înăuntru și cu o mișcare înceată arătă spre vagin. — Doamne Dumnezeule, ce naiba ai făcut? Chiar ești nebună… S-a aplecat și i-a depărtat picioarele: un capăt zdrențuit de castravete abia se mai zărea dar a intrat cu totul când a încercat să îl apuce. A băgat un deget după el dar nu a făcut decât să îl împingă și mai mult înăuntru. A încercat apoi cu un tirbușon apoi cu o șurubelniță dar cu fiecare mișcare nu făcea decât să îl împingă și mai mult. — Ce naiba să facem? întrebă după un timp disperată Adela. — Punem sare și oțet și facem salată, încercă o glumă Mixata dar Adela clătină abătută din cap. — Nu avem ce face. Trebuie să te ducem la spital. — Nici moartă clătină Mixata hotărâtă din cap. Dacă află tata mă omoară… Au mai stat de vorbă câteva minute propunând ba o soluție ba alta dar nimic nu mergea pentru că castravetele era prea moale și se fărâmița la cea mai mică intervenție. După un timp Adela s-a lovit cu palma peste frunte și s-a dus grăbită în spatele magaziei de unde a revenit cu un instrument plin de vaselină. — Ce naiba este asta? a întrebat bănuitoare Mixata. — Ai uitat că suntem într-o magazie de scule? Ãsta este un extractor interior de rulmenți. Dacă îl bag înăuntru și învârt de șurubul ăsta ghearele astea micuțe se depărtează și se înfig în castravete apoi îl putem scoate. În timp ce afară se adunau muncitorii care aveau nevoie de scule Adela mânuia extractorul de rulmenți. A dat greș de câteva ori, a și zgâriat-o dar Mixata a strâns din dinți și a răbdat și până la urmă chiar dacă a durat mai mult decât se așteptau într-un sfârșit a reușit să scoată castravetele. A acoperit-o pe Mixata de tot cu saci de iută lăsând-o să își revină apoi a plecat să deschidă magazia și deși aparent nu s-a întâmplat nimic între ele, Mixata a simțit că Adela a început să se depărteze pe zi ce trece de ea. A rămas și mai singură decât era înainte, scria note de recepție și făcea rost de rigle pentru accesele săptămânale de furie ale șefului ei. Între timp a observat că nu mai suferea să se apropie nici un bărbat de ea în afară de vizitele bilunare ale tatălui ei. Simțea cum i se irosește viața fără rost și cum alunecă pe lângă ea fără să mai participe deloc și fiind o simplă spectatoare. A mai încercat încă o dată la facultate dar spre dezamăgirea prost mascată a tatălui ei tot nu a reușit. Și chiar când nu mai aștepta de la viață nici o surpriză soarta i-a mai rezervat încă una: într-o zi pe când scria preocupată la hârtiile zilnice șeful ei a închis ușa, a lăsat jaluzelele și s-a apropiat cu un aer complice de ea. După cum se comporta Mixata era sigură că voia să i-o tragă și șeful și aproape se convinsese în sinea ei că nu merită să se împotrivească pentru că în felul ăsta își asigura liniștea. Părea numai cu puțin mai mic ca vârstă decât tatăl ei așa că spera ca totul să decurgă tot în felul liniștit și molcom în care o făcea cu tatăl ei. În loc de asta după ce o dezbrăcă și o urcă pe masă, șeful scoase din buzunar un soi de șurub mai mare, i-l arătă și cu o voce răgușită o întrebă: — Știi ce este ăsta? La semnul ei că nu, nu știe, șeful scoase un soi de nechezat. — Păi sigur că nu ai de unde să știi, că am auzit că ție îți plac castraveții. A rămas blocată când și-a dat seama cât de parșivă a putu să fie trădătoarea de Adela, numai ea știa de întâmplarea cu castravetele, și numai târziu și-a dat seama că șeful încearcă să îi introducă șurubul plin de vaselină în vagin. — Se numește prezon de stivuitor și are niște rizuri numai bune pentru pizdulicea ta. Și nici nu se rupe ca un castravete. A încercat să se împotrivească și să își scoată prezonul sau ce o fi fost ăla din ea dar șeful o apăsa cu putere și părea hotărât ca până nu termină să nu o lăsă să se dea jos de pe birou. — Uite așa am pățit și eu când șeful meu m-a angajat aici, gâfâia șeful deasupra ei. În fiecare zi îmi băga prezonul în fund până îmi dădea sângele dar după o vreme a început să îmi placă, bâiguia aproape incoerent el și văzându-l preocupat de mișcările lui sacadate a ridicat capul și a văzut că șeful ei își ținea prezonul în continuarea penisului, masturbându-se în timp de o pătrundea pe ea. Într-un târziu cu un zgomot ciudat de asemănător cu al tatălui ei a terminat și s-a dat jos de pe ea. I-a aruncat câteva șervețele și a plecat nu înainte de a-i spune: — Șterge-te, îmbracă-te și apucă-te de treabă. În loc de asta după ce s-a îmbrăcat a fugit direct la tatăl ei care ajunsese între timp contabil șef și i-a spus că vrea să se mute de la depozite fără să îi ofere nici o altă explicație decât că la depozite se plafonează. Nu credea că tatăl ei și-a dat seama despre ce anume se întâmplase dar de a doua zi era mutată la compartimentul de desen tehnic al Uzinei mecanice, un loc unde nu erau bărbați și nici locuri ascunse unde să își poată practica viciul așa că un timp a trebuit să se mulțumească cu Ciotilă și Satan. CAPITOLUL 5 Privind în urmă i s-a părut că ultimii ei ani au fost o ciudată aventură și uneori pentru a-și înnobila și estetiza întâmplările se compara cu Odiseu – prefera Odiseu în loc de Ulise tocmai pentru a se diferenția măcar puțin de ceilalți oameni. Se vedea navigând printre stâncile ascunse ale sexualității ei ciudate și i se părea că în sfârșit a ajuns în Ithaca și chiar dacă acolo nu o aștepta nici o Penelopa se părea că își găsise în sfârșit liniștea. Nu știa cât de departe în timp își putea trimite un prim bolog-nar efectele așa că atunci când într-o zi nu i-a venit ciclul nu s-a neliniștit prea tare. I se mai întâmplase și altădată să întârzie dar după o săptămână deja s-a neliniștit așa că a așteptat cu nerăbdare să treacă o lună. Nu era ea prea la curent cu aceste probleme dar știa că uneori se întâmpla ca organismul să uite în câte o lună să anunțe că totul este în regulă și să își revină în luna următoare la normal. Cel puțin așa auzise ea de pe la puținele fete care mai vorbeau cu ea astfel de lucruri. Nepăsarea ei se vede și din faptul că niciodată nu a fost interesată dacă partenerii ei își puneau sau nu prezervativ de parcă ar fi fost convinsă că Ciotilă își marcase într-un fel teritoriul într-un mod în care nu permitea unor parteneri umani să impregneze locul. Cei mai mulți dintre ei își scoteau penisul din ea chiar înainte de a ejacula, într-un gest care chiar dacă era spre protecția ei o enerva pentru că o lăsa plină de spermă pe abdomen. Chiar și tatăl ei făcea așa deși parcă ultima dată când au făcut-o a rămas cu penisul în ea de parcă s-ar fi săturat să se tot dea la o parte chiar când era plăcerea mai mare. Sau poate sucul de castravete îi dizolvase cine știe ce pielițe care o împiedecau să rămână însărcinată. Oricum după episodul cu castravetele nu mai avusese alt partener uman decât pe tatăl ei așa că într-adevăr acum aveau o problema. Sau poate că Satan…? Dar chiar și așa nepricepută cum era își dădea seama că un câine era imposibil să o lase gravidă deși nopți întregi a visat cu odată ajunsă la maternitate medicul scoate încântat un cățeluș semănând cu Satan dintre picioarele ei. În cele din urmă a fost nevoită să îi spună tatălui ei convinsă că prin relațiile pe care le are îi va fi ușor să aranjeze un avort. În loc de asta a avut surpriza ca tatăl ei să pară de-a dreptul încântat și singurele lui cuvinte au fost: — Nu te speria, rezolv eu. O să găsesc un fraier să te ia de nevastă… Tatăl ei s-a ținut de cuvânt și chiar a doua zi a dus acasă la ei un tânăr îmbrăcat într-un costum țeapăn și cu o cravată legată prea strâns. I s-a părut vag cunoscut dar cum se mai împlinise și-și lăsase mustață nici prin cap nu-i trecea că era același ucenic dulgher de acum câțiva ani care l-a uns pe Ciotilă cu ardei. Nunta s-a aranjat în grabă și cum băiatul moștenise o casă de la părinți s-au mutat acolo. Mixata nu a cerut multe de la părinții ei: câteva haine, o canapea dar mai ales pe Ciotilă și pe bătrânul Satan care acum abia se mai mișca. Deși nu se aștepta să fie virgină, Titi, așa îl chema pe fostul ucenic tot a penetrat-o în prima noapte cu grijă de parcă s-ar fi așteptat să îl usture. Știind despre ce este vorba a încercat să îl înlocuiască cu succes pe Ciotilă și pentru o vreme cel puțin până a născut chiar a reușit. Cum nu era nici prima nici ultima femeia care năștea la șapte luni totul a decurs în liniște, au botezat cum se cuvine fetița deși uneori în timp ce îi dădea să sugă se întreba cu ochii pierduți la ovalul delicat al copilului dacă își alăpta fetița sau sora. Colegii lui Titi când au încercat să îl ia peste picior despre obiceiurile tinerei lui soții acesta le-a închis scurt gura: — Mai bine să se fută cu o cioată decât ca ale voastre cu tot cartierul… Cum deși era tânăr era destul de rău de gură l-au lăsat în plata domnului și și-a văzut de ale lor. Totul ar fi fost cum ar fi fost dacă într-o zi venind mai repede de la serviciu nu ar fi găsit fetița plângând de foame în casă și pe Mixata călărindu-l pe Ciotilă. I-a dat Mixatei scurt două palme iar pe Ciotilă l-a pus pe un foc făcut chiar în mijlocul curții în timp ce ciudata lui soție privea plângând din spatele perdelelor. După numai două săptămâni scena s-a repetat aproape identic cu Satan așa că a luat câinele de lanț și i-a dat brusc una cu toporul de dulgher în cap apoi l-a dus la groapa de gunoi a orașului. Când s-a întors acasă i-a mai dat două palme dulgherești scumpei lui soții și a întrebat-o: — Cui trebuie să mai dau foc sau să îi dau cu toporul în cap ca să avem liniște în casă? Cum Mixata tăcea oripilată de pierderea celor doi, Titi i-a arătat toporul apoi a spus posomorât: — Atunci bagă-ți mințile în cap pentru că dat viitoare pe tine te altoiesc. Și ar fi păcat să rămână orfană o fetiță atât de drăguță. Încă îngrozită de cele întâmplate Mixata s-a astâmpărat un timp mai ales că a reînceput destul de curând munca. Desena toată ziua câte era de lungă piulițe și prezoane pentru mașinile agricole pe care le fabrica Uzina mecanică. Avea iar senzația că viața alunecă pe lângă ea fără să aibă în vreun fel posibilitatea să o schimbe. Din când în când mai recitea câte ceva din cărțile pe care le citise cu atâta plăcere în liceu dar nu îi mai spuneau nimic. Era ca și cum cineva ar fi vorbit într-o limbă străină și atunci abandona cartea și rămânea minute în șir plângând deasupra paginilor neînțelese. Din acest motiv când a chemat-o până la biroul lui securistul întreprinderii s-a dus cu un fior de teamă dar și plină de curiozitate. A ascultat fără să audă discursul plat al omului despre dușmanii poporului care prin vorbe veninoase subminează cuceririle revoluționare și a tras doar concluziile care îi conveneau: putea demasca oricând pe cei care cleveteau pe seama regimului sau spuneau bancuri politice. Sau pe cei care au supărat-o. Sau pur și simplu care nu îi plăceau și slavă domnului erau destui din ăia. A început cu Adela dar se pare că a început cu stângul pentru că și Adela era de ani buni informatoarea securistului așa că a trebuit să își diversifice opțiunile. Slava Domului că din cei două mii de angajați numai vreo sută erau pe listele securistului iar restul puteau fi bălăcăriți în fel și chip. Bieții de ei, unii nici nu își dădeau seama că nu erau avansați, nu erau trecuți la prime sau nu mai prindeau bilete prin sindicat numai datorită toanelor Mixatei. Timpul părea să treacă ca o apă lâncedă, îmbătrânea desenând prezoane și piulițe, uneori scotea din sertar prezonul cu care o pătrunsese Costică Pârșu, îl mai ștergea puțin de vaselină și plănuia să rămână într-o după amiază singură în birou și să repete experiența de atunci dar până și de asta îi era lehamite. Fata a crescut, a reușit spre uimirea ei din prima la facultate unde a cunoscut un băiat drăguț cu care s-a și căsătorit un an mai târziu. Primul revelion pe care l-au petrecut împreună a fost și ultimul pentru că mult după miezul nopții când toți erau morți de beți l-a atras pe tânărul ei ginere în dormitor. Pentru că nu a reușit să îl trezească destul de mult cât să o penetreze a început să-i sugă penisul și a adormit cu el în gură așa cum a și găsit-o câteva minute mai târziu soțul ei. Nu i-a deranjat dar a chemat-o pe fiica lor care nu a găsit altceva de făcut decât să-i tragă un toc de cizmă dar din cauza emoției a greșit puțin ținta și capsele argintii de pe cizmă au zgâriat adânc fața Mixatei însemnând-o pentru toată viața. Dimineața după ce s-au trezit din beție bărbatul a dat-o afară din casă și chiar dacă nu au divorțat până la urmă a refuzat să o mai vadă vreodată. Chiar dacă și-a iertat cu greu bărbatul, fiică-sa pe ea nu a iertat-o și de atunci nu au mai vorbit. Chiar dacă uneori se întâlneau pe stradă fiica, sau poate că era totuși sora ei, aceasta întorcea capul în altă parte ca să nu o vadă. A rămas să locuiască numai cu bătrâna ei mamă ei pentru că tatăl ei murise cu ceva ani în urmă. După revoluție a trăit câtva timp cu spaima că sutele de pagini pe care le dăduse securistului să nu iasă la iveală dar se pare că toată lumea uitase de ele. Sau poate că le dăduse securistul foc așa cum se zvonea. După numai câțiva ani din falnica Uzină mecanică de altădată s-a ales praful și de cei două mii de angajați la fel. Un timp a trăit din șomaj pe urmă din pensia destul de mică a mamei ei apoi a ajuns de râsul curcilor după cum plastic s-a exprimat într-o zi bătrâna ei mamă. Adică s-a angajat magazionera la un magazin care vindea carne de curcan.