Poezie
izvorul
izvorul
1 min lectură·
Mediu
Când voi veni in miez de noapte
La poarta ta sa bat
Tu nu deschide ci mă lasa
Să stiu că m-ai uitat.
Să simt cum răsuflarea plânge
În râuri dorul meu
Să simt in trupul meu furtune
Și-n piept un tunet greu
Să mor și să mă nasc
Din nou în astă lume
Într-un izvor să mă prefac
Să curg pe lânga tine.
Aș curge pe sub geamul tău
Să te-oglindești in mine
Si setea să ți-o potolești
Atunci când bei din mine
Să simti atunci un dor nespus
Înfipt adânc in tine
Să stai langa izvor supus
Să-ți fie dor de mine
Să nu poți să mă ai căci eu
Voi curge mai departe
Spre alte inimi care vor
În mine să se scalde.
00987
0