Poezie
Lumina
1 min lectură·
Mediu
Aud ploaia cum se izbeste-ncet de geam,
Si-mi pare ca ma striga
Soptindu-mi c-aproape trebuie sa te am
Sa pot scapa de frica,
Ca n-as putea sa mai iubesc
O inima, un suflet,
Din visul dragostei eu ma trezesc
C-aud deodata un urlet.
E urletul inimei mele
Ce striga prin pustie:
\'\'O viata as vrea sa stau cu \'ele\'
O viata, o vesnicie.\'\'
Dar gata!E intuneric pe pamant
Precum in ziua cea dintai,
Nu mai exista nici cuvant
Nici n-as mai putea fi!
Numai lumina ar mai putea
Sa ma calauzeasca...
Insa lumina mea esti tu
Si n-are cum sa creasca...
012.480
0
Aud ploaia cum se izbete-ncet de geam,
Si-mi pare ca ma striga
Soptindu-mi c-aproape trebuie sa te am
Sa pot scapa de frica.
De frica ca n-as putea sa mai iubesc
O inima, un suflet,
Din visul dragostei eu ma trezesc
C-aud deodata un urlet.
E urletul inimei mele
Ce striga prin pustie:
\'\'O viata as vrea sa stau cu \'ele\'
O viata, o vesnicie.\'\'
Dar gata!E intuneric pe pamant
C-an ziua cea dintai,
Nu mai exista nici cuvant
Nici n-as mai putea fi!
Numai lumina-ar mai putea
Sa ma calauzeasca...
Insa lumina mea esti tu
Si n-are cum sa creasca...