Poezii

Ferestrele sufletului meu S-au murdărit de necuviință, M-am crezut un zeu Făurind-mi propria credință. M-am hrănit cu întunericul din mine Devorându-mi neputințele, Am făcut Dumnezeu din

Plonjez in abisul unidimensional al trairilor mele, Strabatand coridoare de iluzii intacte, Ma lipesc de peretii sfiosi ai sentimentelor goale, Si privesc cum paseste diafana tristete. Cu ochii

Dintr-un egoism, ce mereu m-a definit, Am esuat si m-am golit de infinit. Acum sunt plin de singuratate Urlu... ma suport cu multa greutate. Privesc in adincul fiintei mele, Un cer gol lipsit