Proză
toamna
1 min lectură·
Mediu
Frunze galbene coboara incet pe pamint,stropi de ploaie uda sufletul meu in anotimpul melancoliei cind totul incepe sa se reduca decit la palid,la nefiinta.Dar tot toamna tu ai aparut in sufletul meu,ai adus speranta in inima mea.iubesc toamna pentru ca te iubesc pe tine,chipul tau dragalas,zimbetul tau de catifea.DA,toamna ,iubirea mea,este simbolul dragostei tale.
001801
0