Poezie

O jumătate de viață

1 min lectură·4 februarie 2010

Mediu

Mă trezesc în fiecare dimineață din uitare

Ce crudă, ce stridentă e trezirea

Îmi vin în minte-ncet bucăți din viață,

Din viața care mă așteaptă.

Mă ridic( în slăvi dacă aș putea, n-ar fi de-ajuns)

Odată cu toate lucrurile ce așteaptă rânduindu-se în mine

Să le vină rândul când vor mușca din prezența mea

Când vor mușca încet din ceea ce sunt eu

Sau din ce încă mai sunt: o jumătate de viață.

O! dar ele nu știu, mușcând avid din mine,

Că mă doboară doar ca să revin!

Când se va sfârși prezența mea în viață,

Voi pune atunci în suflet tot ce știu.

Dar până atunci de ce să lupt cu ele

Când sufletul se vede prin frânturi?

Să le cârpesc ca să mă muște iar?

Mai bine să le-ajut, să mușc cu ele din prezența mea

Să dobor cărămizile ce stau în jurul meu cu un ciocan

Să las în pielea goală sufletul.

Dar răzvrătirea asta nu pot să o fac

Si le îngădui lucrurilor să își ia partea lor din viața mea.

00832

Soare Stefan. “O jumătate de viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/soare-stefan/poezie/13927099/o-jumatate-de-viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.