Poezie

Să fi murit!?

Suflet

1 min lectură·30 ianuarie 2011

Mediu

Să fi murit!?

Să fi murit de-mi simt

sufletul rece și trist!?

Să nu-mi dau seama oare,

că nici nu mai exist!?

Să fi ajuns în lumea

pe care n-o doresc!?

I-aș fi simțit aproape,

pe cei ce încă îi jelesc.

Să fi trecut eu podul

spre timpul infinit!?

Nu cred! Nu aș mai plânge

că tu nu mai iubit!

Dar poate că-i mai bine,

că vorba nu mai doare

Și lacrima se schimbă

în nor, sub razele de soare.

Dac-am plecat, te rog

să nu mă plângi că e târziu,

Să nu mă strigi că vorba

mi-e străină, nu o știu!

Cu haine sclipitoare

te rog să nu mă-mbraci,

Mai bine chibzuiește

Și împarte la săraci.

Pe lespedea cea rece,

lumină nu-mi aduce,

Că mi-e destul de grea

peste firavul trup, o cruce.

Mai bine către cer,

privirea și bratele-ți ridică.

Mângâie steaua care

se-nalță și-i prea mică.

001.203

Smaranda Drusa Anghel. “Să fi murit!?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/smaranda-drusa-anghel/poezie/13969703/sa-fi-murit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.