Poezii

Îmi ucizi fiecare celulă din organism cu indiferența ta... În timp ce gândurile tale măsoara clipele ce se pierd tot mai adânc în trecutul aproape uitat, Zborurile visurilor mele sângerează. Să

Privesc în jur cum totul moare, Vântul își cântă notele-i rănite, Se ofilesc metafore în frunze vestejite Și se sting pe rând raze de soare. Dormind pădurea viseza primaveri Și norii peste ea

De ce te avânți copilărie , Prin codrii verzi și prin câmpie ? Prinzi viață-n glas de ciocârlie , Te pierzi în versuri pe hârtie ... De ce te lași purtată-n vânt , Ca o frunză spre pământ

E toamnă! frunze ruginii se pierd in vânt, Un ultim dans, cad moarte pe pământ... E toamnă! frunze ruginii devin covor. Moare natura! tristă moarte, mirific decor! E toamnă! toamna

E dimineață... Mă așez în iarba moale Și simt soarele pe față, Mă mângâie. Un vânt usor adie... Pe o frunză, O buburuză. Închid ochii Și evadez... Zbor printre milenii, Alerg pe curcubeu

Storc culoare,din soare Și cu o pensulă lupt, Impotriva timpului. Caut eternitate Și zbor spre infinit... Alunecând pe curcubeu, Curg imagini și metafore prăfuite Din sufletul meu. Ascult

Într-un decor de cerneală,ca o pată de sânge, Înecând natura în tăcere,soarele se stinge. Din nori siniștri,ca un ochi ce plânge Cu sulițe de gheață-raze apocaliptice, Apare luna tristă,palidă și