Poezie
Suflet trist
1 min lectură·
Mediu
Acum, cand ochii-ti vad din nou, plangand,
Icoana chipului tau dulce-n al meu gand,
Si buzele..., cirese date-n parg.
Doamne! E unica de pe pamant!
E unica din viata mea,
E fata mea.
Sa-mi treaca? Hmm...
Doar daca mor
De al iubirii trist fior.
Saraman pripeag nefericit,
Asta-ti ramane sa mai speri:
Ca poate-odata s-o-ndura
Sa fie iar... din nou... a ta.
Iar de vreodata fiva-ti mila,
De sufletu-mi prea chinuit,
Sa te scarbesti si sa-l alungi,
Chiar in genunchi de-l vezi venind.
Caci pentru dragostea ce-ti port,
Nu fi-va loc!
O, tu iubite curios,
De ai sa vezi acest raboj,
Sa nu citesti!
E pentru ea...
E doar pentru iubita mea.
E unica: iubita sufletului meu
Si muza mea!
002.409
0