Poezie
CEATA
1 min lectură·
Mediu
O noapte tristă fără stele
Mă plimb aiurea și sunt tristă
Sunt tristă fiindcă nu le văd pe ele
În astă seară nu sunt, nu există.
Se-ntind în șir copacii goi
Căci toamna n-a fost blândă
Goi ne simțeam cândva și noi
Pierduți în noaptea lungă.
E ceață peste tot și-n suflet
Un vânt pustiu și rece bate
De undeva se-aude-ncet un cântec
E chiar aici…dar pare-așa departe.
Ciudat, imi pare cunoscut
Însă nu-l știu prea bine
Totu-i aiurea, parcă-i un făcut
Căci iar încep să-mi amintesc de tine.
Un frig în ceață mă cuprinde
Sau poate-i doar impresie
Un felinar, încet, în colț se-aprinde
Iar eu pășesc pe dalele de gresie.
25.03.1996
001.509
0