Poezie
Scrisoare din adancuri
1 min lectură·
Mediu
Sub grele carapace de cavou
si pe sub stalpi udati de vremi
lungit ma aflu si palidul halou
rasfrange peste oase nelinistite ierni.
De cruce sprijinindu-mi aspru teasta
cu gandurile-mi pierd o clipa
iar voi tacuti in vremea asta
turnati ulei la candela facand risipa
in amortire tainic raman apoi stingher
prin mine se rasfrange tarana ca nisipul
ma macin ca un tei in scorbura mizer
ma doare dar nasc perle caci fac amor cu timpul.
Tot stand asa tihnit cu inima pierduta
cu noaptea vesnica in gand si iar
in spate-mi cu tarana mohorata
dau sens opririi vremii, murind, apoi dispar.
De altfel ma simt singur....
012969
0
Se mai poate lucra.