Poezie

Incredibila vârstă

2 min lectură·24 aprilie 2015

Mediu

nu era greu să plecăm

aveam treișpe ani tu zece și ne îmbarcam

pe corăbii de hârtie cu marinari căutând rom

și porturi prin sextant și busolă cu magie mucegăită

nu nu era greu dar tot nu ne găseam în cămăși potrivite

florile de in izvorau tot mai greu

și ochii tăi nu mai erau albaștri

aveam cârma pe furtună

valurile mă lipeau din pridvor în proră și babord și horă

bar și speluncă aveam șaișpe ani și ocolisem pământul

și umbra mea aștepta la marginea pleoapelor tale de treisprezece ani

deja clipitul lor întrecea cel mai tare quasar

izbeam cu piciorul gol și limba murdară în tot ceea ce ceilalți ocoleau

furam gutui de sub bluza verii

și le morfoleam în tăcere cu gura pungă

în penurie de salivă

aveam douăzeci și ceva de analemne deja clipisem pe metrul pătrat

de ochi suficient dar tu nu erai în cercul meu serbai un majorat

intrai în păcat fără jenă și amintiri

plăcerea te anima ca pe o păpușă

deja uitată

liniștea ocrotește pădurile marcate bun de tăiat

nici un vânt nu mai trece ploaie sau răcnet de cerb

ești fericită nu știu de ce mă străduiesc să mă înghesui sub pleoapele tale

șovăitoare niște

coapse care promit se deschid se închid

oarbe

hai

plecăm spre incredibila vârstă de patruzeci de ani?

001.068

Simion Cozmescu. “Incredibila vârstă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14070213/incredibila-varsta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.