Poezie
curcubeu, când plânsul
1 min lectură·
Mediu
un demon poartă flacăra olimpică
genii și genuri se pierd
aștept nemâncat nemângâiat
de o pleoapă sau ceva letargic
care ar picura peste oasele mele
descărnate expuse uzului public
mâine eu nu știu poate vom vorbi cu
gestul tandru al epuizării lingând o matcă pietroasă
curgerea ei bolovănoasă
de parcă privirea mea lovește copaci
păsări și alte priviri
un demon aleargă iar flacăra lui doare
cuvinte fără rost îl însoțesc
unii spun că
eu clatin gânduri pe marginea lumii
de fapt aștept un curcubeu
între irișii mei
cumva peste frunte
măcar atunci când plâng
001.266
0