Iarna nomada

1 min lectură·19 aprilie 2010

Mediu

Iarnă nomadă

În ziua în care îmi voi aminti de tine,

Voi ninge o pădure de brazi.

Voi îngropa un argint în poiană.

Alături de o șatră de nomazi,

Cu ghioc, descântec si dansuri păgâne,

Prin târguri si sate umbla-voi în iarna.

Apoi zăpada se va topi spre primăvară....

Călare voi pleca, pe furiș, in seară...

Sub copită, trecând prin poiană,

Un argint se arată, a sufletului rană.

011.987

Simion Cozmescu. “Iarna nomada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/13937457/iarna-nomada

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Text ușor prozaic. Formularea anumitor versuri nu e dintre cele mai fericite.
Obsserv însă că poemul are la bază idei interesante