Însorire

La etajul doi, o fereastră larg deschisă. E apartamentul unde a locuit un poet. Deschisă precum o rană în piept sau ca o așteptare în cer. Sau poate e un zâmbet. Pe vremea când trăia poetul, vedeam versurile lui coborând pe aceeași fereastră, pe funii improvizate din pliculețe de ceai, etichete desprinse de pe cutii de medicamente sau pet-uri de bere... Unele chicoteau și se risipeau prin grădina de la intrarea în bloc, altele se avântau pe inorogi nervoși și eleganți, spre zări îndepărtate. Astăzi, doar fereastra deschisă precum o așteptare în piept și o rană în cer. Sau zâmbetul cuminte al unui apartament în care, nu demult, trăia un poet.