Poezie
Insomnie
1 min lectură·
Mediu
Coboară pleoapa neagră, cu gene rimelate
A altei nopți banale, cu-același gust amar
Ca n-are sens nici timpul cât tu ești tot departe
Si simt același gol eteric si bizar.
Dar gânduri vin năuce, cu foșnet de-aripi grele.
Ma impresoară, sumbre, urlandu-mi în timpane,
Se prind apoi in hora, dansând ca niște iele,
Aștept zadarnic somnul, ca binecuvântare.
Printre frânturi firave de vise monocrome
Cand râde bezna hâda de temerile mele
Aș vrea să prind cu panglici de noapte fară noimă
Și să-ți trimit legate vise, gânduri și stele.
001299
0