Poezie
Dorința Marei
1 min lectură·
Mediu
Stând cu ochii pe fereastră,
Lângă floarea roz din glastră,
Mara aude cum mămica
Vrea să plece la bunica
Și, făcând un mic ocol,
Fuge repede in hol
Să îi spuna, să-i asculte,
Rugămintea-i să n-o uite:
\"Dacă pleci și treci prin piață,
Să-mi aduci o nouă viață.
Nu pisică sau cățel
Ci un frate mititel
Să mă pot juca nițel,
El cu mine, eu cu el.
Știu, probabil nu ai bani
Însă strâng de vreo doi ani
Banii pentru caramele
Și-acum mă lipsesc de ele.
Dau bănuții bucuroasă
De-mi aduci când vii acasă
Frățiorul mult dorit
După care am tânjit.\"
Uite așa a vorbit Mara
În brațe strângând comoara
Din purcelul-pușculiță:
\"Deși sunt doar o fetiță,
Te ajut cum pot și eu
Doar să am un frate al meu!\"
003.262
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Miler
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Miler. “Dorința Marei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-miler/poezie/13940200/dorinta-mareiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.