Meduza, nu meduza

Se va revolta Meduza Transformată-n gelatină Și-o să-ți umezească buza Când ți-e sete, cu benzină Ai să verși lacrimi amare Pentru a-i îmblânzi pe zei Să nu-ți dea apă cu sare Ci doar lacrimile ei. Blestemul când te-o ajunge Gorgonei să-i ceri iertare Ca să-nceapă iar a plânge Cum te aștepți: c-o vodcă mare! (Ca anecdotă vă pot spune că, în tipografie, “Lacrima Meduzei” a intrat în “folclor” când încă nu se uscase cerneala de pe paginile ei: )