Poezie
Sunt...
1 min lectură·
Mediu
Cerul plânge cu lacrimi de argint
Și sufletul fuge cu aripi ruginii.
Dorul mă frânge, mă chinuie încet,
Visez clipă de clipă,
Mă închin spre zarea veșniciei,
Soarele apune în viziunea mea,
Viața se scurge în negura vremii
Și mă transform în scrum…
Vântul mă suflă și plutesc…
Plutesc încet în înaltul cerului,
Sunt o amintire apusă de mult!
002066
0