Puterea denunțului

Puterea denunțului Denununțul ieri și azi A: -E vreo deosebire? B: - Da. Este. A: - Cum de? B: - Astăzi avem libertatea cuvîntului. A: - Și dacă este, atunci ce? B: - Libertatea cuvintului ajută. Astăzi deschizi gura împotriva vecinului și îl spui că are ascunși mulți dolari. Prea mulți. Poate i-a furat. Te duci frumușel la Secție și îl declari. A: - Și dacă se găsește că ai greșit? b: Da. Am greșit, dar mai ghine așa decît să avem hoți între noi. Spui: “Domnilor, din patriotism am făcut-o\". Să știe cu toții că io sunt vigilent și să se teamă de înșelaciuni”. Și cuvintul “denunț” nu-mi place. E vorva de datorie cetățenească. A: - Și cum era ieri? B: - Păi ieri nu era libertatea cuvîntului. A: - Și n-ai denunțat? B: - Am, dar nu pe față. Ce-i drept semnam cu numele mio ca să știe tovul de la Partid ca mi-s OM, dar vecinii nu știau. A: - Și nu greșeai? B: - Greșeam, căci doar Iisus n-a greșit, dar mai ghine așa decît să avem hoți între noi. Să știe că io mi-s vigilent cu hoții. Și cuvintul “denunț” nu-mi place, căci din patriotism am facut-o. A: -Ieri le-ai pus-o, azi le pui. Care e diferența? B: -????