Poezie
La dentist
1 min lectură·
Mediu
La dentist
Multă lume se ferește
Când e vorba de măsele,
Le e teamă de-un mic clește
Ce le-alină din durere.
Alții mai fricoși de moarte,
În durerea lor mai bea,
Crezând c-o salvează poate
Pe stricata de măsea.
Trage la măsea,
Tărie de vrea,
Dai vina pe boală
Și pe viața-amară.
Chiar de bucurie,
Mai tragi o chindie,
Cașa-nvață dracul
Ca să-ți găsești leacul.
Stau la ușă și mă rog
Să scap de stomatolog,
Căci durerea de măsea
Pare boala cea mai grea.
De-ar fi să doară păcatul,
Câtă lume n-ar bocii!
Și-ar pierii din lume dracul
Și s-ar duce în pustii.
Când te vei ruga,
Să scapi de măsea,
Roagă-te măi frate
Să scapi de păcate.
De-ar durea păcatul
Ar pierii și dracul,
N-ar mai fi nici boală
Și nici viață amară.
De-ar fi pocăință
Dragoste în știință
Ași rămâne cu măsea
Ca să pot mânca.
Dacă m-ași lăsa,
De tot ce e rău,
Pe drac l-ar durea
Toate-n locul meu.
007213
0