Poezie
sa fiu un pom sadit
1 min lectură·
Mediu
Să fiu un pom sădit
Ași vrea să fiu lumină printre neamuri
Să faci din mine rob să pot vorbi, să cânt,
Și rod să dau a fructelor prin ramuri,
„ Lacuna” să mi-o umpli cu Duhul Tău cel Sfânt.
Să fiu un pom sădit lângă izvor de apă
A cărui frunze verzi rămână veșnic vii,
Prin grija ce mi-o porți să-mi fi Tu singur Tată
Să duc la bun sfârșit lucrarea ce mi-o scrii.
Un mic grăunte dă-mi, credința să-mi dezvolte,
În legea Ta să cuget mereu în nopți și zi,
Și sâmbure-ncolțească de adevăr în holde,
Ce-așteaptă secerișul să înmulțească-n mii.
Ași vrea creștin să fiu în lumea mea ostilă
Ca orice vreme rea să treacă peste mine,
Fă-mi brad din trupul meu cum se scria-n idilă
Să pot rămâne verde în orice vreme vine.
Chiar soarele de arde sau vântul iernii geme,
Să-mi fie rădăcina sfredelită-n stâncă,
Să pot rămâne verde în viitoarea vreme,
Cu toți aceia care, trăiesc speranțe încă.
Sădește-mă pe munte în blocul de granit,
Cutremure de-ar fi sau zguduind furtuna,
În mica mea credință să fi necontenit,
Să pot avea armura ce-mi dăruie cununa.
003.732
0