Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
Pentru prima oară am zărit
Un chip de înger ce mi-a zâmbit
Și părea de neînchipuit
Am amuțit și priveam nedumerit...
Pe scara rulantă cobora-ncetișor
Ai mei ochi îi căuta de zor
I-am zâmbit fără să știu cum
Ai ei ochi mă cercetau acum...
De departe ai simțit
Că în mine te-ai regăsit
Inima îți șoptea necontenit:
“Pe al tău prinț l-ai găsit!”
Am visat mereu această clipă
Să te întâlnesc măcar o dată
În lumea asta rece și tristă.
Oare destinul este de vină?
001741
0